La finele săptămânii trecute, Muzeul Municipal Călăraşi a fost gazda unui eveniment inedit, „Arta în familia Tănăsescu”. În cadrul acţiunii, iubitorii de cultură au putut viziona lucrările realizate de Gheorghe Tănăsescu şi fiica sa, Anca Adriana.

Tatăl, Gheorghe Tănăsescu, este cunoscut publicului călărășean pentru machetele unor clădiri repezentative din municipiul Călăraşi. Palatul Prefecturii și Cazarma Pompierilor sunt realizate de către artist, din bețe de chibrituri. Reproducerea unor monumente de arhitectură din bețe de chibrituri nu se oprește aici, tatăl realizând Domul din Milano, dar și alte edificii cunoscute publicului. În cadrul expoziției „Arta în familia Tănăsescu”, sculptorul călărăşean a expus alături de fiica sa, Anca Adriana. Talentul moștenit de la tatăl său s-a manifestal la Anca din timpul liceului dovadă fiind chiar lucrările expuse la Muzeul Municipal Călărași.

Amelia Dincă: „Îl sfătuiesc pe domnul Tănăsescu să nu renunţe la faptul de a crea, deoarece creaţia este de fapt cea care salvează spiritul omului inteligent”

Prezentarea expoziției a fost asigurată de criticul de artă Ana Amelia Dincă, care a declarat că Gheorghe Tănăsescu este un autodidact, acesta neavând şansa să facă o şcoală de artă. „A fost o surpriză foarte plăcută pentru mine să aflu că sculptorul Gheorghe Tănăsescu expune alături de fiica domniei sale, Adriana Tănăsescu, mai ales că Adriana a moştenit multe veleităţi artistice de la tatăl său, în primul rând, arta desenului care este implicit preluată de la tată. Gheorghe Tănăsescu a apărut în peisajul artei călărăşene în mod evident acum câţiva ani şi am avut plăcerea să aflu că domnia sa a fost prieten foarte bun cu sculptorul Vasile Ivan. Am aflat că au lucrat împreună ani de zile, că Gheorghe Tănăsescu îi finisa şi îi aducea într-un stadiu estetic remarcabil lucrările, când Vasile Ivan avea nevoie de ajutor. Vreau să scot în evidenţă faptul că sculptorul Gheorghe Tănăsescu, deşi este autodidact şi nu a avut şansa să facă o şcoală de artă, a reuşit să ne spună prin sculpturile sale că este un artist pe care trebuie să îl luăm în seamă , trebuie să îl integrăm în fenomenul artistic călărăşean în măsura în care putem şi să îl sprijinim. Nu este singurul sculptor care întregeşte acest peisaj al artei călărăşene, dar domnia sa este cu atât mai interesant prin faptul că a trăit în ascundere până acum şi am descoperit într-adevăr un artist de talent. Exponatele pe care le vedeţi astăzi (n.r 12 august 2017) cunoaşte două paliere tehnice. Este vorba de sculptură, de tehnica cioplitului şi în al doilea rând este vorba despre machetele pe care le-a făcut unor clădiri de patrimoniu, unor clădiri reprezentative pentru oraşul Călăraşi, dar şi pentru alte oraşe din lume şi vreau să remarc în mod special şi vapoarele pe care domnia sa le-a construit din materiale reciclabile, din beţe de chibrit care necesită o mare migală. Gheorghe Tănăseascu a reuşit să realizeze aceste lucrări de care astăzi se pare că nimeni nu mai este interesat, deşi munca aceasta este de o viaţă, este o muncă şi un talent pe care trebuie să le apreciem şi să le promovăm în măsura în care putem. În ceea ce priveşte sculptura, Gheorghe Tănăsescu ne demonstrează că este un spirit foarte sensibil. Sculptura domniei sale este legată de religie şi de lumea copilăriei. Am văzut în această expoziţie două lucrări foarte frumoase, în care relevă ideea de copil într-un mod foarte frumos estetic, stilistic, adică domnia sa lucrează pe rotunjimi, unghiurile sale sunt foarte deschise. Rotunjimile care sunt încărcate de energii pozitive sunt importante pentru că şi artistul are o astfel de atitudine. Pentru domnia sa lumea este frumoasă, înţelegerea, binele, adevărul sunt lucruri importante şi în primul rând, frumosul este important, pentru că lucrările pe care le vedem astăzi (n.r 12 august) dau dovadă nu numai de un suflet frumos care este cel al domnului Tănăsescu, dar şi lucrări care merită din plin apreciate pentru faptul că un artist autodidcat a reuşit să ajungă la un astfel de punct. Cu atât mai mult este de remarcat faptul că dumnealui singur a reuşit să ajungă la performanţă. Pentru că fiecare artist în evoluţia sa ajunge la anumite performanţe, aceste performanţe pot fi limitate, nebănuite sau nelimitate. Este un foarte bun portretist, acest lucru am remarcat din momentul în care am fost în vizită la atelierul domniei sale şi am văzut portretul de ţigancă care într-adevăr cred că este o culme a creaţiei lui Tănăsescu şi mi-a mărturisit că figura reprezentată a fost o figură reală, modelul l-a cunoscut şi a reuşit să îi suprindă, prin tehnica cioplirii, trăsăturile esenţiale, a realizat proporţiile necesare pe o statură a feţei şi este o lucrare foarte frumoasă. GheorgheTănăsescu este cel pe care l-am văzut de multe ori cioplind şi cruci, apropierea de spiritul religiei este una importantă pentru el, pentru că este un om liniştit, pentru care binele este un lucru important, astfel că această alăturare între creaţia sa şi religie este una intrinsecă, este una care face parte din propria sa fiinţă. Tănăsescu ar putea crea mult mai mult, s-ar putea mult mai mult implica în fenomenul artistic, ar putea să creeze lucrări de diverse tipuri, însă, a face rost de materiale pentru un sculptor este chiar o problemă, fiindcă lemnul trebuie să fie uscat, trebuie să aibă o anumită vechime, pentru că dumnealui preferă lemnul, nu abordează marmura, nu că nu ar putea, dar marmura este un material foarte scump şi ştim că sunt anumite tipuri de marmură în care artiştii lucrează. Tănăsescu preferă lemnul dar se pare că nici acest material nu se află la îndemână, pentru că ar putea să creeze mai mult. În zona creaţiei de până acum a domniei sale ne vorbeşte despre un sculptor pe care trebuie să îl apreciem din plin. Faptul că nu este foarte vizibil, că nu este o persoană care doreşte să apară, fiindcă Gheorghe Tănăsescu este un om modest, poate că este un dezavantaj, deoarece fiind un om la locul lui, stând în atelier şi creând, acesta nu are o vizibilitate foarte mare. Domnul Florin Rădulescu (n.r. directorul Muzeului Municipal Călăraşi), cel care l-a sprijinit din tot sufletul, aşa cum face în general, pentru toţi artiştii are un cuvânt de laudă din partea noastră, a tuturor, fiindcă îl promovează pe prietenul nostru, domnul Tănăsescu. Iată că astăzi (n.r. 12 august) vedem o parte importantă a creaţiei domniei sale şi mi-a mărturisit ultima oară că este ultima expoziţie, deoarece chiar nu are ce să facă cu aceste lucrări, nimeni nu este interesat, deşi multe din clădirile pe care le vedem în expoziţie, ar putea face un element de interes pentru anumite instituţii ca să aibă undeva expusă o astfel de piesă reprezentată într-o altă viziune, într-o viziune decorativă, nu de natură estetică, pentru că machetele ţin de un alt demers al creaţiei. Partea de creaţie plastică o vedem la domnul Tănăsescu în sculptură. Eu aş dori din tot sufletul să îl încurajez, dar nu pot să fac acest lucru decât invitându-l în continuare la expoziţiile pe care le organizez şi aş dori să existe cineva interesat de lucrările sale şi în general dacă s-ar putea să se mai şi cumpere dintre ele pentru că veţi avea în casă o lucrare valoroasă. Îl felicit din toată inima şi îl sfătuiesc să nu renunţe la faptul de a crea, deoarece creaţia este de fapt cea care salvează spiritul omului inteligent care este conştient că lucrurile care îl salvează sunt cele care ţin de sensibilitatea sufletului, iar Tănăsescu este un artist de o asemenea factură şi merită să lucreze mai departe pentru că apogeul creaţiei unui artist nu se opreşte aici”, a precizat Amelia Dincă.

Anca Tănăsescu: “Am ales portretul pentru că omul este cea mai complexă fiinţă de pe pământ”

Fiica sculptorului călărăşean, Anca Adriana Tănăsescu iubeşte să realizeze portrete. Aceasta a încercat să deseneze sau să picteze şi peisaje, însă portretul rămâne principala sa pasiune. „Am ales portretul pentru că omul este cea mai complexă fiinţă de pe pământ, omul este capabil să arate emoţii prin faţă, prin ochi, prin felul de a-şi purta părul. Am încercat să desenez peisaje sau să le pictez, dar complexitatea este diferită”, a afirmat tânăra artistă călărăşeană Adriana Tănăsescu.

Amelia Dincă spune că Anca Tănăsescu este o coloristă rafinată

Criticul de artă Amelia Dincă a menţionat că Anca este o coloristă rafinată, care nu s-a format într-o şcoală de artă, talentul acesteia fiind moştenire de familie. „Am cunoscut-o recent pe Adriana şi am invitat-o cu o lucrare la Salonul Anual de Acuarelă care a avut loc la Muzeul Dunării de Jos. Acuarela ei a fost remarcată şi este o foarte rafinată coloristă. Am văzut în această expoziţie că portretul este o temă predilectă pentru tânăra artistă şi mi-a plăcut foarte mult că ştie să realizeze transparenţe. Am înţeles că nu s-a format într-o şcoală de arte platsice, evident că talentul este moştenit. Are o aplecare acerbă către grafică, sunt câteva lucrări realizate în tuş, în care ea lasă foaia albă ca o alternativă de interpretare a privitorului, tot în jurul personajului se coagulează şi această abordare a graficii, omul, subiect antropomorf, este cel care intră în orizontul de cunoaştere şi interpretare al artistei, aşa cum şi tatăl său tot în jurul omului îşi construieşte opera”, a conchis Amelia Dincă.