Săptămâna trecută, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a vizitat municipiul Călăraşi. Acesta a fost prezent la Muzeul Municipal pentru o dublă lansare de carte, dar şi în cadrul companiei Prefab.

 

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a efectuat, în data de 22 februarie 2018, o vizită în cadrul societăţii Prefab. Principele Radu al României a fost întâmpinat de preşedintele Consiliului de Administraţie al S.C. Prefab S.A., ing. Marian Petre Miluţ, cu un buchet imens de trandafiri albi. Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a mai vizitat compania Prefab în urmă cu 13 ani. Preşedintele Marian Petre Miluţ a primit din partea Principelui cartea – album „Povestea Castelului Peleș” şi farfuria aniversară cu chipul Regelui Mihai I. Înainte de a vizita Secţia BCA din cadrul fabricii, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a scris în cartea de onoare a societăţii.

De asemenea, Principele Radu a vizitat Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, unde s-a întâlnit cu conducerea instituției, cu profesori și elevi. Aflat pentru a șasea oară în Călărași și a doua oară la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Alteța Sa Regală a plantat un arbore în curtea acestei instituții de învățământ. Principele Radu al României a invitat elevii claselor de liceu să viziteze Palatul Elisabeta în această primăvară şi să participe la o lecție deschisă și la un dialog consacrate prezentului României.

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a mers apoi la Muzeul Municipal Călăraşi, unde a participat la o dublă lansare de carte regală. Evenimentul a fost organizat de Curtea Veche Publishing, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu”, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi și Muzeul Municipal Călărași. În prezenţa multor călărăşeni, au fost lansate albumul „Povestea Castelului Peleş”, de Alteța Sa Regală Principele Radu al României, şi volumul „Margareta. Mărturia unui sfert de veac regal”, de Sandra Gătejeanu-Gheorghe.

Cartea „Margareta. Mărturia unui sfert de veac regal”, scrisă de Sandra Gătejeanu Gheorghe, prezintă coroana regală în toată plenitudinea ei. În cuvintele Majestății Sale Regele Mihai I, „coroana nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie”. În albumul „Povestea Castelului Peleș”, Alteța Sa Regală Principele Radu al României prezintă această capodoperă a arhitecturii secolului al XIX-lea. O adevărată galerie, în care se reunesc mari curente și tendinţe din pictură, sculptură și artele decorative. Un loc încărcat de istorie, care a găzduit capete încoronate și artiști vizionari. Reședinţă a creatorului României moderne, Regele Carol I, Castelul Peleș este expresia ultimă a dorinţei de afirmare și legitimare a poporului român între naţiunile moderne ale Europei. Cum orice castel are o poveste, se cuvenea să aibă și Peleșul una, iar aceasta este dezvăluită chiar de unul dintre membrii Familiei Regale. Erudită, minuţioasă, adeseori inedită, superb ilustrată, Povestea Castelului Peleș este cea mai izbutită monografie de până acum a acestui fascinant și glorios simbol al României.

 

Principele Radu: Vă sunt nespus de recunoscător pentru întâlnirea de astăzi şi cu precădere gazdelor mele”

 

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a declarat că ar fi preferat să vină mai des la Călăraşi. De asemenea, a mai precizat că oraşul Călăraşi a fost foarte mult timp în sufletul generaţiilor din familia regală.

Vă sunt nespus de recunoscător pentru întâlnirea de astăzi (n.r. – joi, 22 februarie) şi cu precădere gazdelor mele, cele care au făcut posibilă lansarea cărţilor, şi autorităţilor locale. Aş vrea să vă spun că, desigur, aş fi preferat să vin mai des la Călăraşi, cu ocazii mai importante decât cea de astăzi, dar trebuie să înţelegeţi că nu avem posibilitatea de a face într-o singură săptămână, lună sau viaţă atât de multe pe câte ne-am dori. Ce este însă altfel decât până acum, în numeroasele vizite pe care le-am făcut la dumneavoastră, este că e pentru prima dată când ne întâlnim după ce regii noştri ne-au părăsit. Şi această plecare a generaţiei a patra a familiei noastre este şi un moment de tristeţe, dar este şi un moment de înălţare pentru că simplul fapt că ne revedem dovedeşte că povestea coroanei în România continuă, ea nu se opreşte niciodată atunci când se opreşte inima unuia dintre regii noştri şi ceea ce caracterizează coroana României, ca şi coroanele în general, este că nu există niciodată o oprire. E o continuitate pe care, după cum vedeţi, nu o poate curma nici cel mai mare răuvoitor sau cele mai mari armate de pe lume, cum au fost odată cele care au cotropit România şi l-au alungat pe rege din calea lor. Se pare că una din lecţiile pe care Majestatea Sa defunctă le-a dat naţiunii române este că răbdarea şi credinţa înving absolut orice, absolut orice boală, răuvoitori, ba chiar uneori chiar şi propriul destin a fost îngenuncheat de Regele nostru prin răbdare şi de Regina noastră prin umor, care niciodată  nu se supăra pe nimic, avea întotdeauna un mod de a spune lucrurile la locul lor cu un fel de optimism pe care probabil îl putem lăuda astăzi pentru că datorită acestui optimism şi acestei forţe a ei de a trece mai departe a putut să meargă şi augustul ei soţ mai departe cu menirea pe care a avut-o”, a spus Principele Radu.

 

 

Alteţa Sa Regală: „Niciodată până acum nimeni nu s-a gândit să îi scrie povestea acestei clădiri

 

Totodată, Principele Radu al României a oferit detalii despre cele două volume.

„Dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine Castelul Peleş, ce reprezintă el, nu are rost să spun lucruri ştiute. Aş vrea să vă fac doar o scurtă paralelă între cele două volume. Ce le face pe ele să se asemene unul cu altul este că în ambele este vorba despre prezent şi viitor şi paradoxal, nu atât de mult despre trecut, cum ne-am putea imagina văzând cartea despre castel. Unul din lucrurile care dau contur prezentului şi viitorului în cartea despre Castelul Peleş este faptul că niciodată până acum nimeni nu s-a gândit să îi scrie povestea acestei clădiri. S-au scris monografii, de la broşuri până la volume de mare amploare, dar ele s-au referit la arhitectura clădirii, la colecţia de picturi, la bogăţiile care sunt înăuntru şi ele sunt, desigur, importante. Dar, există ceva mai important de atât, şi anume, faptul că edificiul este o casă de om care exact ca în legenda meşterului Manole a avut nevoie de sacrificiu ca să poată fi ridicată. Puţină lume ştie că tinerii Carol şi Elisabeta I şi-au îngropat copilul care a murit la vârsta de patru ani şi abia după aceea la câteva luni au pus piatra de temelie a castelului care, în felul acesta, a devenit un fel de rescriere a mitului meşterului Manole printr-un sacrificiu adevărat, cel al unui copil care nu a mai venit după aceea niciodată în familia lor pe lume, în sensul că ei nu au mai avut un alt copil decât acela pe care l-au îngropat la vârsta de patru ani. Aşa au fost ei, de fapt, forţaţi de destin să devină cu adevărat părinţii unei întregi naţiuni, fiindcă nu au mai avut un prunc căruia să îşi dedice iubirea şi îngrijirea şi s-a transferat această iubire către clădire, fiindcă ea nu mai avea cum să se răsfrângă asupra unui suflet de om, a fost scris cu sânge ridicarea acestei clădiri. Fiecare lucru pe care l-a dobândit acolo, l-a plătit nu numai cu bani, l-a plătit cu chibzuinţă, l-a plătit cu gândire, el nu a fost un om căruia să îi placă să îşi etaleze bogăţiile pe care de altfel nici nu le avea. Tot ce s-a pus acolo, s-a pus cu un anume rost pe perete, pentru ca atunci când cineva intră în clădire să aibă în faţă imaginea reală a ţării şi să îi producă nu numai emoţie, dar şi respect faţă de România. Fiecare persoană care a intrat în acea clădire a plecat cu gândul la o altă Românie decât cea pe care o cunoştea. Acesta se numeşte patriotism, acesta se numeşte spirit de cârmuire al unui adevărat om de stat, acela care foloseşte şi pâinea pe care o are pe masă şi casa lui, şi pragul casei lui pentru a face bine ţării. De aceea, Regele Mihai şi Regina Ana care nu au avut parte decât foarte târziu, în 2008, când erau deja octogenari, să pună din nou piciorul în propria lor casă, dar cu atât mai mult, generaţia noastră care vine  din urmă. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, şi cu mine avem o mare bucurie în aceea că indiferent cât de multe sunt greutăţile zilei, greutăţile momentului, nu am încetat să avem dificultăţi niciodată în aceşti 28 de ani evocaţi, dar mai mult a contat binele pe care aveam posibilitatea să îl facem societăţii, decât greutăţile prin care treceam ca să producem acest bine. Nu există satisfacţie mai mare decât să vorbeşti despre Castelul Peleş în anul 2018 ca despre un instrument viu. Îmi plac foarte mult fotografiile acelea din 1870, când s-a pus piatra pe temelie. Pentru noi înseamnă mult mai mult faptul că în carte vedeţi o fotografie unde a avut loc un dineu acum un an sau doi. Aceasta este extraordinara revanşă a istoriei. Cei care au dorit să îl muzeifice şi să îl transforme într-un obiect al trecutului pe care să nu ai voie să îl atingi  fiindcă este un fel de vitrină care face legătura între tine şi acel loc, nu au reuşit. Acum, acolo au loc decorările personalităţilor care merită. Sufrageria de stat a Regelui Carol I, pe care el a făcut-o ca să invite în jurul mesei oamenii şi să îi onoreze pentru ce au făcut pentru România continuă să facă acelaşi lucru şi fiecare colţişor din castel, chiar vizitat de turişti în cursul zilei, poate să fie seara locul unui eveniment viu, care nu este nici al trecutului, nici al prezentului, este al viitorului. La fel şi cu cartea despre cei 25 de ani de la întoarcerea în ţară. Ea nu vorbeşte neapărat despre o anumită persoană din familie. S-a întâmplat că Regele, în 1990, a cerut, în luna ianuarie, la câteva zile literalmente  de când începuse acele scene  sângeroase pe străzile oraşelor României, care s-au încheiat cu sacrificii umane, să trimită din partea familiei pe două din fiicele lui, pe  fiica cea mai mare care ulterior i-a succedat şi pe Principesa Sofia, pe sora ei, în România. Mie îmi place să numesc acest eveniment al punerii piciorului pe pământ românesc în 18 ianuarie 1990 o întoarcere, nu o venire în ţară, pentru că ele nu se aduceau doar pe ele în România când veneau, ci făceau acea legătură de 42 de ani de întrerupere între cei doi membri ai familiei regale care au plecat în ianuarie 48, Regele Mihai şi Regina mamă Elena. Tot în ianuarie a vrut Dumnezeu să se întâmple, 42 de ani mai târziu, în 1990, când următoarea generaţie închidea un cerc pe care unii îl sperau deschis pentru totdeauna. Şi adevărat spune, în cei 28 de ani care au trecut nu a fost zi în care să nu contribuim cumva la durarea unei Românii mai mândre de ea şi mai fericită, dar pe de altă parte nu se poate spune că ni se datorează nouă ceva, ci dimpotrivă, cred că noi suntem cei recunoscători societăţii româneşti şi spre deosebire de predecesorii noştri, care au aşteptat 50 de ani, noi am avut norocul să facem ceva în cei 28 de ani. E un mare privilegiu. Este excepţional faptul că un an ca acesta, 2018, când puţină lume ar fi crezut posibil ca o instituţie puternic lovită cum a fost Casa Regală, să poată în continuare să facă bine ţării”, a adăugat Alteţa Sa Regală Principele Radu al României.

 

Principele Radu: „Dunărea a fost o parte importantă din geografia noastră, pe care Familia Regală a preţuit-o”

 

La finalul evenimentului, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României le-a mulţumit celor prezenţi la eveniment pentru primirea caldă pe care a avut-o şi a declarat că la Călăraşi s-au făcut multe gesturi de recunoaştere.

„Doresc să vă mulţumesc că aţi venit într-un număr atât de mare. Aţi venit într-un număr foarte mare, să împărtăşesc cu dumneavoastră două cărţi care îmi sunt atât de dragi. Este un dar frumos pe care îl primesc. Aş vrea să mai spun că foarte mult a fost Călăraşiul în sufletul diverselor generaţii din familia noastră. Ştiţi foarte bine că nu a fost niciodată ocolit poate şi datorită anumitor caracteristici geografice. Şi Dunărea a fost o parte importantă din geografia noastră, pe care Familia Regală a preţuit-o şi i-a înţeles valoarea, dar şi urbea călărăşeană a fost mereu foarte primitoare. Nu am avut posibilitatea să fiu martor la ce s-a întâmplat în generaţiile trecute cu legătura dintre Familia Regală şi urbea dumneavoastră, dar cel puţin în aceşti ultimi douăzeci şi ceva de ani  am fost martor şi aici s-au petrecut lucruri cu adevărat remarcabile. De aici am plecat spre oraşele surori bulgare pentru a încerca să facem poduri măcar la figurat, dacă la propriu nu se poate, tot aici a fost dezvelită prima statuie ecvestră a Regelui Carol I, înaintea Bucureştiului. Tot la Călăraşi s-au făcut multe alte gesturi de recunoaştere, un fel de întoarcere către identitatea noastră”, a mai afirmat Alteţa Sa Regală Principele Radu al României.