În data de 28 februarie 2018, la sediul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Barbu Ştirbei” al judeţului Călăraşi, s-au desfăşurat activităţile dedicate Zilei Protecției Civile. În cadrul unei scurte şedințe festive au fost prezentate mesajele transmise de către ministrul Afacerilor Interne, şeful Departamentului pentru Situații de Urgență şi inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) şi s-au acordat recompense acelor cadre militare, care s-au evidenţiat în activitatea profesională şi au obţinut rezultate deosebite la competițiile sportive dedicate Zilei Protecției Civile din România. De asemenea, au fost făcute şase înaintări în grad. Un ofițer și cinci subofițeri au avut onoarea de a primi noile grade militare din partea inspectorului șef al ISU Călărași, locotenent colonel Adrian Iulian Păduraru.

 

În acest an, date fiind condițiile meteo nefavorabile, cod portocaliu de viscol, ninsori și temperaturi extreme, cadrele Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Barbu Ştirbei” al judeţului Călăraşi nu au putut desfăşura, așa cum obișnuiau, o zi a porților deschise, cu prezentare de autospeciale, tehnică de intervenție și echipamente, deoarece toate aceste echipamente, utilaje și autospeciale sunt încă angrenate în misiuni de salvare a vieții, de protejare a bunurilor comunității și a mediului.

Protecţia Civilă în România a luat naştere în anul 1930

Protecţia Civilă în România a luat naştere în anul 1930, odată cu semnarea Înaltului Decret Regal nr. 468, prin care se aproba Regulamentul Apărării Pasive, şi se înfiinţau astfel primele structuri cu atribuţii de apărare civilă din România. Structurile nou înfiinţate aveau ca scop limitarea efectelor „bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor”. Prin prevederile sale detaşează net apărarea pasivă de apărarea activă. Acest moment este considerat data de naştere a protecţiei civile. Cu puţin timp înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, se înfiinţează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive, care funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei. După o perioadă destul de frământată prin care trece Protecţia Civilă în perioada comunistă, când trece printr-o serie de transformări,  revoluţia din decembrie 1989 a creat condiţii perfecţionării activităţii pe linie de Apărare Civilă, aşa cum era denumită din anul 1978, înscriindu-se în procesul de democratizare iniţiat de acest act istoric. Protecţia civilă s-a afirmat ca entitate distinctă sub diferite denumiri şi a funcţionat, prin alternanţă, în structura Ministerului de Interne, Ministerului de Război, Ministerului Aerului şi Marinei şi Ministerului Apărării Naţionale. Din ianuarie 2001, Protecţia Civilă a revenit în structura Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar din 15 decembrie 2004 s-a unificat cu pompierii, sub noua titulatură de structuri specializate pentru intervenţia în „situaţii de urgenţă” (denumirea oficilaă actuală „Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă”). De-a lungul anilor, indiferent ce denumire a purtat şi din ce structură a făcut parte, Protecţia Civilă din România a desfăşurat o intensă activitate, s-a dovedit utilă şi a slujit numai intereselor naţionale, îndeplinind rolul profund umanitar pentru care a fost creată: apărarea populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului ambiant în situaţii de război, calamităţi naturale şi catastrofe tehnologice. Organismele militare şi civile ale protecţiei civile – aflate într-un profund proces de reformă, de modernizare şi organizare – şi-au dus la bun sfârşit, cu devotament şi profesionalism, atribuţiile ce le revin atât în acţiunile de intervenţie reală pentru combaterea efectelor inundaţiilor, a alunecărilor de teren, a înzăpezirilor sau accidentelor rutiere, cât şi cu prilejul aplicaţiilor, a exerciţiilor de alarmare publică şi a intervenţiilor în numeroase zone de risc.