Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, aşa cum mai este cunoscută de toţi creştinii, are menirea de a pregăti credincioșii pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Este vorba atât de o pregătire sufletească, cât și de o pregătire trupească, postul se înăsprește, iar cei care nu au putut să-l țină până atunci se străduiesc ca cel puțin în această săptămână să-l respecte. În această săptămână, până vineri, se săvârșește Slujba Deniilor, rânduieli de o mare frumusețe, care evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfa lui Hristos. În aceste zile este bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au avut conflicte. Despre toate tradiţiile şi obiceiurile creştine din Săptămâna Mare, precum şi despre Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos ne vorbeşte în rândurile ce urmează preotul protopop Ramon Eugen Ilie, protoiereul Călăraşiului.

 

„Ne aflăm într-o perioadă deosebit de frumoasă din timpul anului bisericesc şi din viaţa fiecărui credincios. Viaţa noastră gravitează în jurul acestei mari sărbători, cea a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, numită şi Paştele. După cuvintele Sfântului Apostol Pavel ‘Dacă Înviere nu ar fi fost, nici predica mea nu are niciun temei, nici credinţa voastră, a fiecăruia dintre voi, nu are nicio bază’. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este temeiul credinţei noastre. Fiecare duminică din cursul anului nu este altceva decât o rememorare a Învierii Mântuitorului. Domnul Iisus Hristos îşi începe activitatea la vârsta de 30 de ani, în Ţara Sfântă, în Israelul de astăzi şi, vreme de trei ani, propovăduieşte cuvântul lui Dumnezeu, după care este arestat, judecat condamnat şi răstignit pe cruce în Ierusalim. Toate se întâmplă conform profeţiilor vechi testamentale. Profeţii vechiului testament au vorbit, în nenumărate rânduri, că Mântuitorul Iisus Hristos se va naşte din Fecioară, din neamul lui David, va trăi în Nazaret, se va numi Galileanul şi va pătimi moartea pe cruce, iar toate acestea se vor întâmpla, în primul rând, pentru mântuirea noastră, a tuturor. Odată cu răstignirea pe cruce a Mântuitorului, s-au şters păcatele tuturor. S-a dat lumii întregi posibilitatea de a-L găsi din nou pe Dumnezeu pentru că lumea era rătăcită şi îndepărtată foarte mult de Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt iau hotărârea ca să-L trimită pe Fiul în lume, în lumea aceasta, la împlinirea vremii, atunci când toate erau pregătite ca să poată să vină Fiul lui Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu să fie primit de către toţi credincioşii”, a spus protoiereul Călăraşiului.

 

„Mântuitorul nostru este judecat şi condamnat la o moarte deosebit de crudă pe cruce”

 

„Săptămâna aceasta în care ne aflăm este numită şi Săptămâna Patimilor. Mântuitorul Hristos urcă în Ierusalim şi intră  în ziua de Florii, călare pe un mânz de asin şi este întâmpinat cu osanale, încât lumea îşi aşternea pe jos hainele ca să treacă Mântuitorul Hristos, să primească binecuvântare pentru ei şi pentru toată casa lor. Mântuitorul Hristos intră în această zi în Slavă. Lumea toată ştia că El este Mesia, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, care făcuse minuni în tot spaţiul ţării sfinte. Mulţi erau care-L iubeau pe Mântuitor, însă erau şi destui care erau duşmani. Aceşti duşmani nu erau alţii decât fariseii şi saducheii, adică două partide religioase care conduceau la acea vreme poporul evreu din punct de vedere religios. Ponţiu Pilat nu era altul decât comandantul trupelor staţionate în Ţara Sfântă la acea vreme. Astfel, Mântuitorul Hristos este vândut de către unul dintre cei 12 apostoli, numit Iuda Iscarioteanul şi este arestat în Grădina Ghetsimani, în afara Ierusalimului, acolo unde obişnuia să se întâlnească cu Sfinţii Apostoli şi să se roage. Mântuitorul este arestat de către armata romană şi judecat. Ponţiu Pilat nu găseşte nicio vină asupra Mântuitorului şi atunci, El este trimis la arhiereii din Ierusalim pentru a fi judecat. Aceştia îi găsesc nenumărate capete de acuzare, printre care şi faptul că El aduce blasfemie, adică ia numele lui Dumnezeu în deşert. Mântuitorul nostru este judecat şi condamnat la o moarte deosebit de crudă pe cruce. Pentru că era o moarte josnică, ce se cuvenea doar tâlharilor, este pus la acelaşi nivel cu doi tâlhari. Mântuitorul Hristos este propus poporul pentru a fi salvat, având de ales între El şi Barabas, unul dintre tâlhari. Poporul, care cu câteva zile înainte îl primise cu bucurie în Ierusalim, uita de binele făcut şi îl lasă pe Mântuitorul Hristos pentru a fi crucificat. Mântuitorul este răstignit după ce parcurge ‘Drumul durerii’, de la locul de judecată al romanilor până la Dealul Căpăţânii sau Golgota şi este răstignit, apoi coborât şi aşezat în mormânt. A treia zi, când femeile mironosiţe vin după obiceiul iudaic, să ungă trupul celui mort, găsesc mormântul gol şi doar veşmântul aşezat într-o parte. Mărturiile Învierii din morţi sunt nenumărate, iar timp de 40 de zile, până la Înălţare, Mântuitorul Hristos se va arăta în trup sfinţilor apostoli pentru a-i convinge să propovăduiască evanghelia la toată făptura”, a afirmat preotul protopop Ramon Eugen Ilie.

 

„Este bine să vopsim numai ouă roşii, nu de altă culoare”

 

„Pentru noi este foarte important să ne pregătim ca şi creştini pentru această sărbătoare prin post, prin rugăciune şi prin a-i ierta pe toţi cei din jurul nostru. Este o perioadă de pregătire duhovnicească pentru că, prin aceasta, ne pregătim pentru a-L primi pe Mântuitorul Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, adică trupul şi sângele Mântuitorului, prezent în Sfântul Potir, în trupul nostru. În aceste zile, trebuie să acordăm un răgaz sufletului atunci când are nevoie, dar şi trupului. Trebuie să acordăm odihnă şi un timp de reflexie asupra sufletului nostru. Vopsitul ouălor de Paşte este o tradiţie veche, întâlnită în special la poporul român şi păstrată cu sfinţenie din cele mai vechi timpuri. Se spune că una dintre femeile mironosiţe, dacă nu chiar Sfânta Fecioară Maria, a primit un coş de ouă pentru consumul propriu şi pentru consumul apostolilor. Ea le-a aşezat la poalele crucii Mântuitorului Hristos şi picăturile de sânge ale Domnului nostru Iisus Hristos au înroşit ouăle, care au fost apoi împărţite pentru Hristos. Este bine să vopsim numai ouă roşii, nu de altă culoare, pentru că acestea sunt amintirea jertfei pe care Mântuitorul Hristos a adus-o pentru fiecare dintre noi, curgând sânge din coasta sa străpunsă de către romani. Este bine să ne împărtăşim cu toţii, atât copii, cât şi adulţi. Este bine ştiut că în special copiii se aduc în aceste zile în număr mare la Sfintele Biserici pentru că ei sunt suflete nevinovate şi poate să primească mai repede şi mai degrabă pe Mântuitorul Hristos. Trebuie să-i obişnuim de mici cu faptul că Mântuitorul Hristos este cel care sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre. Primindu-L pe Mântuitorul Hristos în sufletele noastre, ne vom feri mai uşor de rele, ne vom feri mai uşor de a face răul celor din jurul nostru, într-un cuvânt vom deveni şi noi înşine purtători de Hristos”, a menţionat protoiereul Călăraşiului, preotul protopop Ramon Eugen Ilie.

 

Paştele se sfinţeşte după o rânduială specială şi este stropit şi binecuvântat cu vin sfinţit şi cu aghiazmă”

 

 

„În fiecare biserică se săvârşesc slujbe speciale, numite denii, care în primele zile sunt mai scurte ca şi durată, iar joi şi vineri sunt slujbe speciale, tot denii, dar care au ca momente principale. Joi este vorba de Drumul Crucii, când preotul, cu Crucea-n spate parcurge drumul din Sfântul Altar până în mijlocul bisericii. Acest lucru Drumul Crucii parcurs de Mântuitorul Hristos şi mai este numită în popor Denia celor 12 evanghelii. Ziua de vineri este ziua în care se cântă de către toată Biserica Prohodul Domnului, este slujba de înmormântare a Domnului nostru Iisus Hristos, pe care prin versuri şi melodii deosebite, doar o singură dată pe an se cântă, iar credincioşii vin cu bucurie şi participă la această slujbă deosebită. Lumina nu este altceva decât o simbolistică a Mântuitorului Hristos. El spunea despre Sine că ‘Eu sunt lumina lumii’. Lumina Sfântă este adusă direct de la Sfântul mormânt. Lumina Sfântă este o lumină necreată, ea coboară chiar în Sâmbăta Învierii, la ora 12:00, şi astfel este posibil ca un avion privat să ajungă În România, la Bucureşti, iar după aceea în toate celelalte mari oraşe. Lumina Învierii este o dovadă minunată că Mântuitorul Hristos încă ne protejează şi cu toţii ne aflăm sub purtarea de grijă a Dumnezeirii. Aceasta este o perioadă când toate bisericile de la această zi a Învierii se îmbracă în alb, veşmintele preoţilor sunt albe sau strălucitoare, mărturisind prin aceasta bucuria Învierii şi împărtăşirea Luminii Învierii către întreg poporul.

Pentru că mulţi credincioşi s-au împărtăşit în zilele dinaintea Săptămânii Patimilor, Paştele reprezintă o părticică din pâinea care s-a făcut Sfânta Împărtăşanie. Paştele se sfinţeşte după o rânduială specială şi este stropit şi binecuvântat cu vin sfinţit şi cu aghiazmă, ceea ce nu se întâmplă în altă perioadă a anului. Fiecare slujbă are simbolistica ei foarte bine definită în mii şi mii de ani de la Sfinţii Apostoli şi până în zilele noastre”, a mărturisit pr. protopop Ramon Eugen Ilie, protoiereul Călăraşiului.