Aproape dispărută azi din inventarul gospodăriilor moderne, lada de zestre tronează încă la loc de cinste în casele bunicilor, aducându-ne nouă, tuturor, poveşti şi amintiri dintr-un alt timp, despre alţi oameni, despre o lume a satului care, din păcate, dispare cu fiecare zi.

Prezente în toate casele ţărăneşti până aproape de a doua jumătate a secolului trecut, lada de zestre a ajuns astăzi să fie extrem de rar întâlnită. O mai găsim în casele bătrânilor şi, la loc de cinste, în muzeele de etnografie. Chiar dacă modernismul aduce cu sine schimbări rapide, influenţând gustul pentru obiectele de mobilier şi pentru felul în care oamenii îşi decorează casele, e bine să amintim, măcar din când în când, de aceste obiecte care ne-au încântat copilăria şi de care ne leagă atâtea amintiri, pentru ca şi cei mai tineri să înţeleagă şi să aprecieze tradiţiile şi obiceiurile ce ne identifică drept români.

Ca o cutie plină de mistere, din care ieşeau la iveală valuri felurite de pânză, ia atât de delicată a bunicii, încât îţi era frică să n-o rupi dacă o atingi, broboadele de mers la biserică, sumanul bunicului, scoarţele şi macaturile ‘din zestre’ – aşa privea, cred, fiecare copil lada de zestre plasată în locul cel mai frumos din casa de oaspeţi a bunicilor. Şi cu adevărat era plină de taine, pentru că, odată deschisă, trezea amintiri, ducea cu gândul la întâmplări de demult, la oameni care au fost şi nu mai sunt, la o lume pe care, dacă aveai noroc, o puteai descoperi doar din poveştile spuse de bătrâni, în nopţile de iarnă. Însă nu doar conţinutul lăzii era martorul unei alte lumi, ci şi decorul deosebit al acesteia, căci meşterii care făureau aceste obiecte atât de preţuite se întreceau în a sculpta sau a picta lada într-un mod cu totul aparte. Menționăm faptul că lăzile de zestre, frumos împodobite și bogat înzestrate părăseau odinioară casa părintească a mireselor, pentru a le însoți în noul cămin. Lada de zestre cu numărul de inventar 57.269 prezentată de Muzeul Dunării de Jos Călărași a fost achiziționtă în anul 2015 de la doamna Gâtlej Gherghina din comuna Alexandru Odobescu. A fost realizată în anul 1860, din lemn, având încuietori metalice. Colțurile capacului de lemn, precum și muchiile lăzii sunt protejate cu colțare metalice și acestea frumos ornamentate. Este pictată cu motive florale pe latura din față și pe capac, iar cu privire la dimensiunile acesteia putem semnala faptul că lada prezentată este o ladă de zestre de mari dimensiuni (147x62x52) de unde putem trage concluzia că această ladă a aparținut unei familii înstărite. Mai precizăm faptul că aceasta era utilizată în vederea depozitării unor țesături de interior sau de uz personal. Totodată, facem mențiunea că în interiorul acesteia se află o casetă în care erau păstrate documente și obiecte de valoare”, se arată într-o informare a Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.