Cel mai longeviv comandant din judeţul Călăraşi se află de 15 ani la conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Barbu Ştirbei” al judeţului Călăraşi. Ne-a acordat un interviu în care ne-a dezvăluit avantajele şi dezavantajele meseriei de pompieri, riscuri, viaţa de familie, compromisuri şi regrete.

R: De câţi ani sunteţi în sistemul militar?

Col. Daniel Popa: În sistemul militar sunt din 1982 şi am devenit ofiţer în 1985.

R: La conducerea ISU Călăraşi?

Col. Daniel Popa: Din 2001.

R: Sunteţi cel mai longeviv comandant?

Col. Daniel Popa: Din judeţul Călăraşi. La nivel naţional mai sunt câţiva.

R: Ce înseamnă munca în sistemul militar?

Col. Daniel Popa: Multe! Te formează, te responsabilizează, te disciplinează. Eu zic că este benefic pentru o persoană care poate să se adapteze. Nu este un mediu în care nu poţi să trăieşti. Ai nişte responsabilităţi în plus. Ai nişte interdicţii în plus. În schimb, nu prea ai avantaje în plus ca să compenseze, dar cred că pentru omul care face meseria asta cu plăcere nu este o problemă.

 „În 89 doar stingeam incendii. Acum pompierii sunt buni în toate”

R: Ce înseamnă să fii pompier?

Col. Daniel Popa: Acum pompierii sunt buni în toate. Faţă de cum erau pompierii înainte de 1989, acum am evoluat foarte mult.

R: Cum au evoluat lucrurile? Ce făcea un pompier înainte de Revoluţie şi ce face acum?

Col. Daniel Popa: De exemplu, în ‘89 doar stingeam incendii şi eventual dădeam o mână de ajutor la inundaţii. După Revoluţie, am început uşor, uşor să intervenim la accidente rutiere, descarcerare. Prima dată făceam descarcerare cu ranga. Dacă ar fi să mă uit în urmă, constat că am plecat din epoca primitivă şi am ajuns să avem dotări moderne.

R: Şi de la stins incendii, acum aţi ajuns să faceţi…?

Col. Daniel Popa: Cred că ar fi mai simplu să spun ce nu facem. Alpinişti urbani, descarcerare, scafandri, paramedici SMURD, intervenim la inundaţii, intervenim pentru dezsăpezire, asanare de muniţie.

 Alpiniştii urbani în cadrul ISU Călăraşi

R: Ce înseamnă alpinist urban?

Col. Daniel Popa: Alpinist urban specialist de coastă. Este o categorie aparte nou-înfiinţată la noi. Avem personalul şcolit, vom primi şi echipamente într-un viitor nu foarte îndepărtat. Alpiniştii urbani intervin în locuri greu accesibile, la înălţime. Tot ca noutate, am primit şi nişte autospeciale pentru scafandri. Acum dacă bugetul are bani, vom trimte oameni la specializare.

R: Avem nevoie de un Detaşament de scafandri la Călăraşi?

Col. Daniel Popa: De câte ori avem probleme, vine Bucureştiul. Cred că sunt situaţii când am putea să şi salvăm nu doar să recuperăm victima, dacă răspunsul la intervenţie ar fi mai prompt. Am în minte accidentul de astă vară când s-au înecat doi copii. Dacă cineva intra după ei, puteau fi salvaţi. Scafandrii i-au găsit exact în poziţia în care s-au înecat. Nu poţi obliga omul să intre fără echipament. Are şi el o viaţă. Şi pompierii sunt tot oameni. Au familii acasă, au responsabilităţi, au datorii la bănci.

 Detaşamentul de Scafandri se va înfiinţa anul acesta

R: Costul înfiinţării unui nou detaşament ar fi foarte mare?

Col. Daniel Popa. Costume de scafandri, avem. Au fost achiziţionate cu fonduri europene. Pregătirea personalului costă un pic. Se face la Constanţa într-un Centru de Formare. Cel mai probabil, anul ăsta se va înfiinţa Detaşamentul de Scafandri.

R: Cine ar trebui să suporte cheltuielile?

Col. Daniel Popa: Statul.

R: Mai exact cine? La nivel local?

Col. Daniel Popa: Ar putea să ne ajute şi Consiliul Judeţean. Nu spun că până acum nu ne-au ajutat. Facem subunitate la Fundulea cu fonduri de la Consiliul Judeţean. Toată investiţia este suportată de Consiliul Judeţean. Mai nou, avem şalupă pentru intervenţii fluviale. Şalupa va sta la apă permanent. Vom veni cu echipajul şi se va interveni acolo unde este nevoie. Timpul de intervenţie se va scurta foarte mult. Nu mai sunăm să vină de la Bucureşti. Poate în acel moment, scafandrii de la Bucureşti au altă intervenţie şi nu pot veni. În urmă cu ceva ani, pompierii făceau salvări de la înălţime şi salvări de la înec. Aveam o singură barcă pe toată unitatea. Vă daţi seama cum făceam noi salvări de la înec la Olteniţa. Înainte de ‘90, pompieri nu erau decât în Călăraşi şi Olteniţa. După ‘90 ne-am extins ca să putem asigura un timp bun de intervenţie.

“Salvarea de la înec însemna de fapt recuperarea victimei”

 R: Să înţeleg că salvarea de la înec însemna de fapt recuperarea victimei?

Col. Daniel Popa: Da. Acelaşi lucru se întâmpla şi în cazul incendiilor. Gândiţi-vă cum era să intervenim la un incendiu produs la Săruleşti cu o maşină care mergea cu o viteză medie de 40 – 50 de kilometri la oră. Nu există termen de comparaţie între timpul de intervenţie de atunci cu timpul de intervenţie înregistrat în zilele noastre. Pe atunci, Călăraşiul avea un raion de intervenţie de 60 de kilometri, iar acum limita maximă este de până în 25 de kilometri.

O nouă subunitate la Fundulea

 R: Când va fi inaugurată subunitatea de la Fundulea?

Col. Daniel Popa: Sperăm anul acesta. Dacă nu, anul viitor. Trebuie să demareze lucrările. Din punctul meu de vedere, se poate într-un an.

R: Personalul este suficient?

Col. Daniel Popa: În curând vom avea o problemă de personal. Insuficient. Sunt slabe şansele deblocării unor posturi noi. Avem şapte subunităţi de pompieri funcţionale în judeţ şi în curând vom deschide a opta subunitate.

„Este o meserie nobilă să salvezi vieţi”

 R: Pompierul este un erou, aşa cum îl percep oamenii de multe ori?  

Col. Daniel Popa: Poate meseria să îl facă erou. Este o meserie nobilă să salvezi vieţi şi mai ales să salvezi vieţi în condiţii vitrege. Şi la Colectiv am salvat vieţi. Nimeni nu a întrebat după cine i-a scos de acolo.

R: Ce înseamnă riscul în meseria asta?

Col. Daniel Popa: Riscul există. Este un risc asumat. Nu îţi convine, pleci. Dacă nu îţi place ce faci, te muţi la altă armă.

R: La ce aţi renunţat în viaţa personală pentru cea de militar?

Col. Daniel Popa: Viaţa în general este o suită de renunţări. Am o familie de 32 de ani. Sunt căsătorit. Am o fată medic şi un băiat pompier. Poate că s-ar fi putut mai bine, să fi avut trei copii. Eu zic că am o viaţă de familie normală. Păreri de rău avem toţi, dar nu ştiu dacă îşi au rostul. Aşa a fost să fie. A fost viaţa pe care eu am ales-o. Nu regret că nu am plecat din Călăraşi. Am avut oferte şi nu am vrut să plec. Toată viaţa eu am muncit aici, într-un singur loc.

R: Dacă nu alegeaţi meseria asta, ce aţi fi făcut?

Col. Daniel Popa: Aviator! Visul meu, de mic, a fost să devin pilot, dar nu s-a putut.

R: Ce realizare va rămas în suflet de când sunteţi la conducerea ISU Călăraşi?

Col. Daniel Popa: Călăraşiul, chiar dacă este un judeţ mic, a fost printre primele din ţară care au înfiinţat serviciul SMURD. La nivel de judeţ avem şapte staţii, fiind astfel peste multe judeţe din ţară. O altă realizare consider că este modul nostru de muncă. În ce condiţii muncesc oamenii. În anii ăştia am avut rezultate bune şi foarte bune.

“Nu poţi da amendă de un miliard şi tu să ai 20 de milioane salariul”

 R: Salarizarea?

Col. Daniel Popa: Există o discrepanţă între oamenii care lucrează la birou şi cei de la intervenţie. De multe ori auzi că oamenii de la intervenţie sunt expuşi. Nu! Toţi oamenii de la ISU sunt expuşi pentru că execută acţiuni operative chiar dacă nu sunt în prima linie. Cu toate astea, există diferenţe salariale. Mă gândesc la oamenii de la avizare. Nu poţi da amendă de un miliard şi tu să ai 20 de milioane salariul. Nu prea mai sunt motivaţi. Ei poartă o răspundere foarte mare cu legea, să închizi unităţi. E greu să iei o astfel de hotărâre, de exemplu să închizi un hotel, apoi tu să dai cu subsemnatul.

R: Ce înseamnă responsabilitatea de a avea 600 de oameni în subordine?

Col. Daniel Popa: În primul rând, trebuie să asiguri oamenilor un mediu propice unde să îşi desfăşoare activitatea. Acum, după atâţia ani, nu îmi mai pare cine ştie ce. A devenit obişnuinţă. M-am obişnuit cu problemele oamenilor. Mi s-ar părea ciudat să nu se mai întâmple nimic. Fiecare îşi face treaba, iar eu văd rezultatele. În momentul în care nu mai ai rezultate începi să pui întrebări.

 „Zece copii au murit în Leagănul de Copii Distrofici din Călăraşi”

R: Ce intervenţie v-a marcat?

Col. Daniel Popa: Călăraşiul a fost un judeţ al „începuturilor”. Primul carambol pe autostradă a fost la Călăraşi, în 2006. Prima dată când s-a pus în aplicare Planul Roşu a fost la Călăraşi, anul trecut, la accidentul de autocar de pe autostradă. Aş putea să spun că a fost un fel de pregătire pentru ce s-a întâmplat la Colectiv în Bucureşti. În urma accidentului au fost înregistrate 55 de victime şi o persoană decedată. Foarte multe victime de transportat la cinci spitale. A fost o mobilizare de forţe din Călăraşi, Ialomiţa, Bucureşti, toate ambulanţele din judeţ. De asemenea, inundaţiile din 2006. Până atunci nu s-au mai înregistrat inundaţii de acea amploare, în ţară. Mi-a rămas în minte prima persoană decedată în incendiu văzută în ‘85. Atunci am văzut prima dată cum arată tendoanele arse la un om. În 1985, zece copii au murit în Leagănul de Copii Distrofici din Călăraşi. Încălzeau suplimentar cu calorifere cu ulei. Nu scria în nicio procedură că acel calorifer se verifică. Dar în timp el a făcut un por, s-a scurs uleiul. Datorită căldurii a balbotat. El nu avea termostat, dar putea fi folosit şi aşa. A erupt uleiul încins şi a omorât în total zece copii. Asta ar fi cea mai mare tragedie din istoria recentă a judeţului nostru. A mai fost accidentul rutier de Vâlcelele, în urma căruia şase tineri şi-au pierdut viaţa. Incendiul din cartierul Livadă, unde au murit trei copii. Explozia de gaz de la blocul A38. O intervenţie grea a fost intervenţia de la Vâlcelele, pentru scoaterea unui copil căzut în puţ. Pentru mine a fost o dezamăgire. Am sperat până în ultima clipă că vom salva copilul.

R: O intervenţie amuzantă?

Col. Daniel Popa: La tigaie uitată pe foc sau pisici în copac nu am fost. În ultimii ani am fost doar la intervenţii dificile.

R: Câte apeluri false primiţi?

Col. Daniel Popa: Numai anul trecut am avut 20 de deplasări la alarmă falsă.

R: Cum procedaţi într-o astfel de situaţie?

Col. Daniel Popa: Mergem, constatăm şi ne întoarcem la unitate.

R: Nu pot fi aplicate sancţiuni?

Col. Daniel Popa: Noi nu avem competenţa de a sancţiona, însă transmitem la Poliţie datele de identificare şi rămâne în sarcina lor să îi găsească şi să îi sancţioneze. Mă gândesc că în timpul ală o persoană chiar ar avea nevoie reală de intervenţia echipajului trimis la alarmă falsă. Eu aş aplica mai mult de o amendă de 1 – 2 milioane de lei. Cu un serviciu de urgenţă, nu trebuie să te joci.

„Cea mai veche autospecială funcţională este din 1978”

 R: Din ce an este cea mai veche autospecială?

Col. Daniel Popa: Avem autospeciale care trebuia trimise la casat. Nu le trimitem pentru că ne sunt încă utile. Norma europeană spune să schimbi maşinile după şase ani. Noi avem cea mai veche autospecială din 1978. Este funcţională la intervenţie la subunitatea de la Budeşti.

R: Aveţi nevoie de autospeciale noi?

Col. Daniel Popa: Deja avem o autospecială de nouă tone la Călăraşi şi una de şapte tone la Olteniţa. Au fost achiziţionate pe POR.

R: Aveţi vreun regret, de când sunteţi la conducerea ISU Călăraşi?

Col. Daniel Popa: Am dorit să angajez nişte oameni şi nu am reuşit. Aş fi vrut să nu dau oamenii afară în 2010. Nu a depins de noi.

R: De câţi oameni mai aveţi nevoie?

Col. Daniel Popa: De 60 de oameni. Câţi am dat afară în 2010.