La Centrul Maternal „Dumbrava” din Călăraşi, mamele învaţă să devină responsabile, să nu-şi înstrăineze copiii, să-i educe şi să crească alături de ei. În general, mamele care ajung în centru ascund în spatele lor poveşti de viaţă cutremurătoare, o mare parte dintre ele sunt victimele agresiunilor soţilor, însă, cu sprijinul angajaţilor de aici, reuşesc să treacă peste aceste traume şi să fie preocupate de viitorul lor şi al copiilor.

 

 

Mamele care ajung la Centrul Maternal „Dumbrava” din Călăraşi provin din familii dezorganizate sau sărace şi nu au posibilitatea de a-şi creşte copiii, aflându-se în situaţia unui viitor abandon. Unele sunt tinere, sau chiar minore, şi aduc pe lume copii rezultaţi în urma unor legături întâmplătoare. Mamele care ajung în acest centru învaţă de la personalul de aici să devină responsabile, să-şi găsească un loc de muncă, să se îngrijească, să gătească şi să facă curăţenie. Aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, centrul dispune de cinci locuri pentru „cuplul” mamă – copil.

„În prezent, sunt patru mame şi cinci copii, dar avem şi mame aflate în monitorizare post – rezidenţă, care au plecat, fie în familie, fie singure şi care stau cu chirie. Noi le putem oferi sprijinul în continuare, vedem cum s-au adaptat. Mamele care sunt în centru acum sunt toate majore. Cea mai mică are vârsta de 19 ani, iar cea mai mare 45. Doi copii au vârste de 9 luni şi 1 an, iar ceilalţi trei merg la grădiniţă şi la şcoală. Perioada maximă este de un an. Se face un contract de rezidenţă pe o perioadă maximă de şase luni şi se poate prelungi această perioadă cu o lună, două sau trei, în funcţie de situaţie, până la un an”, ne-a declarat şefa centrului, Mihaela Dumitru.

 

 

Mamele minore au probleme de adaptare şi îşi asumă mai greu rolul matern

 

 

Problemele mamelor minore sunt cunoscute foarte bine de personalul centrului. Asistentul social, Nicoleta Nicolescu, ne-a spus că mamele minore au, de regulă, probleme de adaptare, probleme de nesupunere la cerinţele pe care le are personalul centrului şi probleme legate de asumarea rolului matern. „Noi trebuie să încurajăm mamele minore pentru ca ele să înţeleagă că trebuie să ducă la îndeplinire toate cerinţele pentru că viaţa copilului depinde în mare măsură de mamă. Există mai multă centrare pe mama minoră, pe toate ariile de implicare. Ultima minoră pe care am avut-o avea 14 ani, venea din mediul rural şi a fost inclusă la şansa a doua. A mers la şcoală, şi-a îmbunătăţit scrierea şi chiar a fost foarte bucuroasă că i se oferă o educaţie. Era deschisă să înveţe, deşi era o mamă cu o deficienţă intelectuală. Ea încă este în monitorizarea noastră, iar în prezent se află la o familie, care s-a arătat disponibilă să o crească atât pe ea, cât şi pe copil. Ceea ce ne-a impresionat pe noi a fost dragostea sa faţă de copil pentru că ataşamentul la mamele minore de vârsta ei nu prea îl găsim. Viziunea ei era numai alături de copil”, ne-a mărturisit Nicoleta Nicolescu, asistentul social. Totodată, aceasta a mai precizat că în cazul în care mama are un comportament neadecvat în centru, nu doreşte să fie deschisă să înveţe, are  multe portiţe deschise şi nu apreciază nimic, atunci se consideră că mama este total dezinteresată de problematica vieţii ei. În acest caz, în momentul în care se discută regulamentul de ordine interioară, se pune în vedere şi se accentuează partea aceasta comportamentală în colectivitate. Mamele minore se adaptează mai greu pentru că rebeliunea vârstei conduce la astfel de comportamente. Nu sunt atente la sarcină, nu sunt atente la nevoile copilului şi astfel există monitorizare permanentă din partea noastră. Deşi se simt cumva constrânse, unele acceptă şi chiar le este benefică supravegherea aceasta. Prima grijă pe care o avem este ca persoana de referinţă căruia i se dă cazul respectiv trebuie să ne aducă nouă la cunoştinţă sincopele pe care le-a văzut la mamă în perioada de adaptare. Pe toată perioada cât stau la noi, urmărim ce se întâmplă cu mamele, fie minore, fie adulte, precum şi ce schimbări s-au produs. Am avut cazuri când mama a plecat din centru pornind de la schimbarea look-ului până la îmbrăcăminte adecvată şi până la cea comportamentală, să fie capabilă să-şi ducă viaţa singură”, a adăugat asistentul social.

 

Nicoleta Nicolescu:Mama, de regulă, vine plângând. Copiii sunt martori la tot ceea ce se întâmplă”

 

Din păcate, o parte dintre mamele care ajung în acest centru sunt victimele agresiunilor soţilor şi cel mai trist lucru este atunci când copiii sunt martorii acestor agresiuni. Aceste mame vin cu traume, însă, cu ajutorul angajaţilor centrului, reuşesc să depăşească situaţia dificilă prin care trec şi să devină femei responsabile pentru viitorul copiilor lor. În general, mama spune că a fost bătută, deşi nu toate au avut semne vizibile de violenţă. Mama, de regulă, vine plângând. Copiii sunt martori la tot ceea ce se întâmplă. Nu putem aduce mamă – copil în regim de urgenţă, dar foarte multe cazuri din ultima perioadă au intrat în centrul nostru în regim de urgenţă. Partea de violenţă pe care ne-o reclamă ne conduce la urgentarea acţiunilor noastre astfel încât în 2 – 3 zile sau chiar în ziua respectivă aducem mama aici. Noi avem în atenţie siguranţa cuplului mamă – copil. Toate cazurile la noi au fost procesate aşa cum a impus urgenţa. Din cele patru mame, care se află în prezent în centru, două au fost victimele violenţei în familie. Agresorii nu prea vin să-şi vadă soţiile şi copiii sau nu vin o bucată bună de timp. De regulă, copiii îşi acceptă cu uşurinţă taţii în vizită. Faptul că sunt departe de casă le accentuează copiilor reinterarea imaginii paterne. Mamele care sunt victimele agresiunilor fizice par temătoare, dar încet, încet se adaptează. Faptul că sunt alături de copii le oferă linişte şi siguranţă. Cu ajutorul echipei noastre, ele capătă încredere atât în noi, cât şi în forţele proprii, a conchis Nicoleta Nicolescu.