Primăvara a sosit de ceva vreme, iar deja vara bate la ușă. Evenimentele ce au susținut oarecum artificial relațiile și-au făcut datoria precum energizantele, dar s-au dus. Viața de cuplu își reintră în monotonia cotidiană. Iar acum, încep întrebările. Oare noi chiar suntem un cuplu? Dacă suntem, cum ne dăm seama de asta?

Un cuplu funcționează după anumite standarde, date de majoritate. Adică, dacă din punct de vedere statistic, socio-cultural, emoțional și generațional majoritatea celor care declară că formează un cuplu se comportă într-un anume fel, atunci avem creionat un profil al cuplului.

Deci, care ar fi ingredientele necesare creării și menținerii unei relații de cuplu?

Un ingredient important este încrederea în celălalt. Atunci când nu există certitudinea că ambii parteneri vor respecta regulile, cuplul suferă până la destrămare. Gelozia este o consecință a neîncrederii, pentru că ea este o combinație între mândrie și frică. Mândru sau mândră de achiziție, dar mereu cu un ochi pe ea ca nu cumva să o fure cineva, ca și cum persoana iubită ar fi un obiect numai bun de furat de unul sau alta. Astfel, neîncrederea duce la tensiuni, frustrări și, în final, la despărțire.

Un alt ingredient necesar este crearea de planuri financiare împreună. Adică, fondurile provenite de la cei doi parteneri se gestionează la comun. Nu mai există pușculița mea și pușculița ta. Planurile financiare pot fi pe termen scurt, cum ar fi achiziționarea unui obiect mic de uz casnic sau pe termen lung. Cumpărarea unei locuințe implică de obicei un plan pe termen destul de lung, ținând cont că împrumuturile bancare pentru așa ceva se fac pe zeci de ani. Apoi, atunci când îți pui bani la ciorap, e clar că pe undeva prin inconștient există un plan B de evadare din cuplu.

Ar mai fi un ingredient, poate cel mai important, numit intimitate care se întinde pe două straturi. Primul, e ușor de ghicit și se numește S E X. Aici sunt incluse toate demersurile care implică atingeri care pot duce sau nu la consumarea relației, pentru că nu orice atingere duce înspre sex, însă aduce plăcere și implică ceea ce spuneam un pic mai sus, intimitate. De menționat că împletirea dragostei cu sexul duce la formarea unui cuplu, alăturarea prieteniei, sexului duce la mari complicații, pentru că prietenii întru sex nu formează un cuplu, ci doar sex fără obligații.

Acum, am două vești: Una bună și alta proastă. Cea proastă e că partea biologică a intimității nu este de ajuns, pentru că, așa cum bine spune Andre Moreau: “Dragostea este ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste”, adică avem mare nevoie de stratul doi al intimității, și anume emoția. Asta da veste bună, însă lipsa sau dispariția intimității emoționale duce la stingerea relației de cuplu, pentru că oamenii pleacă cel mai des atunci când nu mai simt că celălalt le oferă suport emotional. Partea biologică se caliberează cu un efort mult mai mic, însă atunci când iubirea dispare, greu se mai întoarce.

Poate că s-ar mai putea adăuga ingrediente, însă, ce-i mult strică.

P.S.  – ISO 9001 este standardul calității

Despre Cosmin Meleacă           

Cosmin Meleacă este psihoterapeut, atestat din 2015, de către “Colegiul Psihologilor din România” în specialitatea Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală și Hipnoterapie. De atunci, constant, se perfecționează, adăugând competențe noi necesare dezvoltării profesionale. Profilul complet poate fi vizualizat pe www.meleaca.eu.