În cadrul proiectului Mari Personalităţi Călărăşene”, Muzeul Dunării de Jos prezintă Personalitatea lunii februarie – prof. univ. dr. Nicolae D. Cornățeanu”.

 

Potrivit unei informări a instituţiei culturale, Nicolae Cornățeanu s-a născut la 22 februarie 1889, la Călăraşi (în unele înscrisuri la 23 februarie 1899).

„Acesta a absolvit clasele primare la Călăraşi, Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (în 1923), a obţinut burse de studii la şcolile superioare de agricultură din Austria, Elveţia (Secţia agricolă a Politehnicii din Zürich; Uniunea plugarilor elveţieni din Burgg), Germania şi S.U.A. A obţinut titlul de Doctor în Ştiinţele Agricole la ‘Hochschule für Bodenkultur’ din Viena cu lucrarea ‘Importanţa şi rentabilitatea creşterii vitelor după reforma agrară din 1921’. A debutat în învăţământul superior agronomic ca asistent la Catedra de Economie Rurală (1923). A devenit conferenţiar şi titular al catedrei în 1926. În 1928 a condus Oficiul de Contabilitate Agricolă al Uniunii Camerelor Agricole. La înființarea ICAR, în anul 1929, primul său director, eminentul savant agronom Gh. Ionescu – Șișești l-a solicitat să ocupe postul de conducere a Secției de Economie Rurală, în acel timp echivalent cu gradul de profesor universitar. Între 1936 – 1937 a primit o bursă Rockfeller, studiind fenomenul economic din agricultura americană și realizând o aprofundare în specializarea sa. În 1929 a devenit membru fondator al Ligii agrare, fiind secretar general al acesteia până în 1936. În calitate de membru al acestei formaţiuni a devenit deputat de Ialomiţa la alegerile din 1931. A deţinut şi funcţia de preşedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi până în anul 1948. A fost membru al Frontului Renaşterii Naţionale, secretar general al acesteia deţinând şi funcţia de ministru al agriculturii în perioada 1939 – 1940. După 1944 a continuat să activeze în învăţământul universitar agronomic, de unde a fost epurat în 1948 când a fost arestat fără niciun act de acuzare. Începând cu 1955 a fost reîncadrat la Secţia de documentare a Ministerului Agriculturii, fiind totodată şi colaborator extern al Institutului de Cercetări Agronomice şi a celui de cercetări agricole de la Fundulea. În 1966 a fost ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agronomice şi Silvice. A fost proprietar al moşiei Ghimpaţi (Dragoş Vodă). Opera: ‘Importanţa contabilităţii agricole’, Bucureşti, 1927; ‘Adaptarea întreprinderilor agricole la condiţiile economice actuale’, [s.l.], 1928; ‘Agricultura şi cooperaţia în Elveţia’, [s.l.], 1928; ‘Die Bedeutung und die Rentabilität der Viehzücht in Rumänien nach der Agrarreform’, 1928; ‘Organizarea exploatărilor agricole în România’, [s.l.], 1929; ‘Organizarea muncii în agricultură’, [s.l.], 1929; ‘Reforma agrară şi gospodăria noastră agricolă’, [s.l.], 1930; ‘Problema datoriilor agricole’, [s.l.], 1930; ‘Tractorul şi secerătoarea – legătoare în agricultura noastră’, [s.l.], 1933 ; ‘Cercetări asupra rentabilităţii agriculturii româneşti’, [s.l.], 1935; ‘Politica agrară a Statelor Unite ale Americii de Nord’, [s.l.], 1936; ‘Metode şi mijloace de finanţare a agriculturii’, [s.l.], 1937; ‘Intervenţia statului în domeniul agriculturii’, [s.l.], 1939; ‘Nevoile agriculturii româneşti’, [s.l.], 1939; ‘Politica agrară românească’, [s.l.], 1943; ‘Condiţiile de intensificare a agriculturii româneşti’, [s.l.], 1944. Acesta s-a stins din viață în anul 1981, la București (în unele înscrisuri la 23 octombrie 1977)”, a transmis Muzeul Dunării de Jos.