Dacă refuzi viața îl insulți pe Dumnezeu, pentru că este darul lui de preț pntru tine”. Și? În jurul nostru oamenii continuă să facă asta. Pentru că, vorbim despre sinucidere, nu despre altceva. Iar pentru a vedea că nu  e de joacă cu ea, o să vă spun că în ultimul raport anual, din 2015, Institutul de medicină Legală a arătat că din totalul morților violente, 24% au fost sinucideri, adică 2477 persoane au ales această cale de a părăsi viața, și numai 3,6% au fost victime ale unei mâini criminale, adică doar 372 oameni. Altfel zis, uciderea de sine (suicidul) este este cel mai mare criminal în serie din țară, iar dacă ne uităm și la statisticile din alte țări, devine cel mai mare ucigaș în serie din lume, care se plimbă liber printre noi. Nici măcar războaiele nu se descurcă așa de bine.

Suicidul este o consecință a unei crize nerezolvate

Da, pentru că atunci când pare să nu mai existe nicio soluție pentru rezolvarea unei probleme, și când durerea psihică devine de nesuportat, datorită sentimentelor de neajutorare și de disperare ce își fac loc, singura modalitate de ieșire din situație pare să rămână doar evadarea din viață.

Sir Thomas Browne spunea că” E un act de curaj să disprețuiești moartea. Când viața e mai grea decât moartea, adevăratul curaj presupune să îndrăznești să o trăiești”.

Pentru asta, e nevoie de ajutor. Este nevoie ca cineva să îți fie alături atunci când ți-e mai greu și în loc să pună presiune, scoțându-ți în evidență greșelile, să se ocupe de durerea ta și atăt. Nu echivala niciodată omul cu problema, pentru că logic ar fi, pentru restabilirea echilibrului să elimini problema, dar ea trăiește. Niciodată oamenii nu sunt probleme, sunt suflete aflate la ananghie! În acele momente, stima de sine este scăzută, iar capacitatea lor de a se iubi e și ea la pământ, autoînvinuirea fiind la putere. Iar dacă nu te mai iubești, e ușor să te autodistrugi.

Suicid versus tentativă de suicid

Un act suicidar veritabil este decizia unei persoane de a-şi sfârşi viaţa, utilizând pentru aceasta metode eficiente şi luându-şi toate măsurile de siguranţă că nu va interfera nimeni în acţiune. Aici totul este clar și ține de tot ce am scris mai sus.

Dar, amenințarea cu suicidul, adică şantajul suicidar, apare la persoanele la care scopul nu este moartea, ci urmăresc atingerea unor scopuri în viaţă. Aceste persoane pot deveni victime ale propriilor încercări atunci când nu își instrumentează bine încercările.

Nicuna dintre categorii nu trebuie eliminată, pentru că în ambele cazuri oamenii au nevoie de ajutor și aceasta este singura medodă prin care știu să-l ceară.

 Actul suicidar veritabil se desfășoară în general în trei etape.

În prima etapă, cea a pregătirii își fac apariția ideile de suicid. Așa cum am mai spus, par o rezolvare a problemelor. Este un gând disfuncțional care se lansează datorită filtrării pe negativ a tuturor gândurilor. Persoana lasă să se simtă dorința suicidului, tocmai pentru a fi salvată. Dacă simțim că o persoană are gânduri de suicid, este în regulă să o întrebăm. Nu întrebarea o împinge spre săvârșirea actului, ci nepăsarea.

A doua fază este cea a ambivalenţei. Persoana încă oscilează în luarea deciziei definitive, dar, ideile de suicid se conturează și iau amploare, fără a ajunge la paroxism.

În a treia fază și ultima, cea a deciziei, persoana deja s-a hotărât să o facă și aparent devine ușurată. Cei din jur cad în plasă crezând că pericolul a trecut pentru că persoana își recapătă aparent pofta de viață. De ce? Pentru că a dispărut presiunea problemei. S-a rezolvat. A scăpat. Din acest moment, pănă la punerea în practică nu mai este mult, pentru că deja își pregătește sinuciderea efectivă prin alegerea metodei de suicid şi apoi o pune în aplicare.

Deci, nu îi lăsați singuri pe cei în nevoi, doar pentru că vă spun că se descurcă și demonstrează că sunt tari. Trăim în societate și am clădit-o sprijinindu-ne reciproc.

Închei cu un citat al lui Albert Camus, care în „Mitul lui Sisif” spunea: „Nu există decât o singură problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viaţa merită să nu fie trăită, înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei.

Despre Cosmin Meleacă           

Cosmin Meleacă este psihoterapeut, atestat din 2015, de către “Colegiul Psihologilor din România” în specialitatea Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală și Hipnoterapie. De atunci, constant, se perfecționează, adăugând competențe noi necesare dezvoltării profesionale. Profilul complet poate fi vizualizat pe www.meleaca.eu.