Weekendul trecut am ieșit la o plimbare pentru a vedea în ce stadiu sunt lucrările principale din oraș, cele care prin importanța sau mărimea lor fie ne perturbă viața de zi cu zi, fie vor schimba pentru totdeauna felul în care arată orașul. Nu m-a mirat foarte mult să aflu că lucrurile erau încă în starea în care le cunoșteam, adică în diverse stadii de implementare, cu porțiuni periculoase expuse sau improvizații făcute de locuitorii din zonă pentru a își ușura puțin viața, ori șantiere pline de utilaje care probabil mai așteptau aprobarea vreunui act sau vreo expropiere. Însă am avut parte și de o surpriză plăcută.

Plimbarea mea a început pe bulevardul Nicolae Titulescu, o arteră destul de importantă a orașului, în lungime de mai puțin de un kilometru, care leagă strada Locomotivei de strada Cornișei și oferă acces la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”. Proiectul de amenajare a acestui bulevard are un cost de aproximativ 6,2 milioane de lei, lucrările fiind demarate în primăvara acestui an și având ca termen de execuție doi ani. În lunile care s-au scurs de la începerea modernizării a fost decopertat tot ceea ce însemna asfalt și beton, șantierul rămânând mult timp în acest stadiu. Între timp, lucrarea a mai avansat puțin, apărând trotuare noi de la strada Cornișei până aproape de școală, câteva spații pentru amenajări florale și bănci, dar și un strat de asafalt. Lucrarea nu este însă aproape de finalizare: unele dintre îmbinările dintre bulevardul Nicolae Titulescu și alte străzi cu care se intersectează nu sunt la același nivel, există o mică porțiune mai periculoasă cu pietriș, unele dintre străduțele laterale sunt blocate cu nisip sau materiale de construcții, iar elemente ale sistemului de canalizare stau amenințător lângă mașinile parcate pe margini. Cu toate acestea, de nevoie, oamenii șofează și pe aceste porțiuni. Cât despre pietoni, aceștia se pot deplasa cu greu pe trotuarul aproape distrus de pe partea dreaptă, în sensul din strada Locomotivei către strada Borcea. Mai departe, în dreptul Liceului Tehnologic „Sandu Aldea” – Agricol, după cum îl știm mulți – cabluri de toate felurile stau agățate în garduri pentru că încă nu și-au găsit locul. La fel ca în cazul unor proiecte precedente, este foarte posibil ca finalul să nu arate deloc ca în fotografiile imaginate de proiectanți…

Pașii m-au purtat în continuare către Piața Centrală. În urmă cu un an aici se afla un loc ce parcă aducea aminte de penuria din ultimii ani ai regimului comunist: o clădire veche, într-un grad avansat de distrugere, din care rareori vedeam să iasă sau să intre vreo persoană și câteva tarabe ruginite la care oamenii își vindeau produsele; cumva paradoxal, zona aceasta este mai tot timpul destul de aglomerată și agitată. Până la sfârșitul anului următor aici va răsări, din fonduri europene, o clădire cu etaj construită în stil arhitectural tradițional românesc. Momentan este doar un loc gol pe care cu greu l-am putut fotografia din cauza gardului cu care a fost împrejmuit și care își așteaptă constructorul.

O altă arteră importantă a orașului care a început să fie modernizată în acest an este strada Grivița, care pornește din estul orașului și ajunge, având sens unic, până în zona 5 Călărași. Dacă prima porțiune a acestui drum este îngustă și destul de proastă, pe partea aflată între centrul Călărașiului și bulevardul Cuza Vodă am avut norocul să o observ după ce era aproape gata. Bineînțeles că mă refer doar la partea carosabilă, pe care oricum am văzut-o deseori parcursă de șoferi. Transportul în comun, însă, era nevoit deseori să meargă pe o stradă paralelă, pe numele ei – Plevna, unde stațiile erau improvizate prin intermediul unui hârtii pe care era imprimat semnul de stație puse în mape de plastic. Sub acestea, promisiunea companiei care se ocupă de transportul public în Călărași că va relua traseul normal începând cu 16 decembrie. Acest lucru s-a întâmplat, însă semnele de drum în lucru, barierele direcționale și alte indicatoare specifice era încă acolo. Cât despre trotuare, acestea probabil mai așteaptă câțiva locuitori să se branșeze subteran la utilități, apoi straturile de asfalt necesare. Până atunci, însă, acestea sunt adevărate tranșee pline de pietriș peste care fiecare om și-a improvizat cum a putut o punte de trecere către stradă.

După cum spuneam la început, am și o veste plăcută. Este vorba despre restaurarea unei clădiri monument istoric construită la finalul secolului al XIX-lea și care, datorită unui proiect bazat pe fonduri europene, este aproape de a fi readusă în folosul Călărășenilor: Poșta Veche. Pentru aceasta au fost atrase 11,5 milioane de lei prin Programul Operațional Regional 2014-2020, contribuția de la bugetul local fiind de doar 2%. Aici nu numai că lucrările par destul de apropiate de final, însă am văzut oameni lucrând la aceasta chiar și în ziua de sâmbătă, desăvârșindu-i aspectul colorat, dar impunător pe care probabil îl avea și în urmă cu mai bine de un secol.

În cele din urmă, după o plimbare lungă și obositoare, pot să remarc că încet-încet se schimbă și orașul acesta și îmi pare că se schimbă în bine. Avem câteva proiecte aflate în execuție și se întrevăd și altele pentru viitorul apropiat. Iar dacă lucrările actuale cel puțin ne stânjenesc pe cei mai mulți dintre noi (chiar dacă pe alții, mai puțini, îi fac chiar să înjure), ar trebui să ne gândim că nimic nu poate fi obținut fără un strop de suferință.