Nu este încă timp de relaxare, nu ai vreme de odihnă, sunt clipe de presiune în care doar te gândești dacă o procedură e bună și dacă tu ai făcut-o întocmai și ce poate merge mai bine și cât timp îți ia să meargă bine. Furi din timpul tău și-l duci în altă parte. Te gândești cu îngrijorare la toți colegii, din spitale, de la ambulanță, pe majoritatea îi cunoști.

În altă ordine de idei, psihopedagogic, știm că adolescenții sunt mai rebeli, fiind tentați să folosească ceea ce cred ei că le conferă originalitate și unicitate. Totuși, chiar și ei își pun multe întrebări și nu mai sunt așa de porniți spre a încălca reguli. Eu îi percep ca fiind responsabili de soarta părinților și a bunicilor lor. De foarte multe ori îngrijorați. De aceea îi rugăm să stea acasă!

Fără regrete, ne-am ales o profesie în care am investit resursele noastre psihice, emoționale și financiare. Asta știm noi să facem și sperăm să o facem bine și până la sfârșit pentru oamenii din jur. Sperăm să ieșim toți întregi la trup și la minte.

În opinia noastră, o condiție a reușitei în această criză este modul de a înțelege interdicțiile sau mai bine zis de a internaliza regulile, de la cele de igienă individuală, care trebuie să devină reflexe, la cele de igienă pe stradă sau la locul de muncă.
Profesorul Ovidiu Pânișoară, de la Universitatea din București, spune așa:
„Când un copil face baloane de săpun… mai rar reușește unul imens, multicolor. De ce? Pentru că, în momentul în care observă că se formează un balon mai mare, se grăbește, suflă prea tare și îl sparge! Am văzut din ce în ce mai multe situații în care oamenii nu (prea) mai stau acasă… După stresul inițial, iată că oamenii gândesc așa: gata, nu se mai întâmplă nimic! Și – ca în situația pe care am trăit-o în copilărie – riscăm să spargem balonul chiar înainte ca el să se desprindă…”

În restul timpului, învățați și învățați să lucrați de acasă, deși doar încercăm să lucrăm de acasă, pe timp de criză.
Totuși, nu uitați să zâmbiți, zâmbetul se vede mai întâi în ochi, înainte să-l poți desluși pe buzele de sub mască.
Multă sănătate vă dorim, veghem împreună, dumneavoastră încercați să (ne) fiți solidari de acasă.