Nici acum după 7 ani, toţi cei care l-am cunoscut, iubit şi apreciat pe cel care a fost ing. Ion Ranete, nu putem accepta gândul ca acesta nu se mai afla printre noi.

Şi totuşi, crunta realitate a lăsat în urmă un gol imens în sufletele noastre simţindu-ne cu toţii mai săraci şi mai trişti fără el. Mult prea devreme a plecat dintre noi. Poate că aşa a vrut Dumnezeu, să-l cheme la El, pe cel mai merituos şi mai bun dintre noi.

I-a dăruit în compensaţie o fiică şi o soţie care au rămas să întreţină cu demnitate, lacrimi şi durere, flacăra iubirii.

Privind fotografia de pe cruce, rămâi fascinat de frumuseţea şi distincţia celor doi soţi.

Parcă şi jurământul: “Ne vom iubi până ce moartea ne va despărţi”, este prea puţin. Mai degrabă ar exprima adevărul: “Ne vom iubi cât lumea”. Da, merită cu prisosinţă. Parca-l văd: un bărbat înalt şi zvelt, cu pletele-n vânt, cu figura lui impunătoare de artist, asemeni lui “Mărgelatu”, păşind nonşalant şi cu distincţia unui print. Emană întodeauna o forţă interioară şi o nobleţe sufletească ce te cucereau. Printr-o modestie şi o deosebită generozitate se făcea iubit de toţi cei din jur. Toţi cei care l-au cunoscut, dar absolut toţi, au avut şi au numai cuvinte de laudă la adresa lui. Chipul lui emana o lumină, o forţă care sfidează parcă moartea. Privindu-l, îmi vin în minte de fiecare dată versurile marelui poet:

“Nu credeam să învăţ a muri vreodată”;

“Pururi tânăr,…”

Mărturisesc că uneori când norii grei ai nenorocului mă apasă, merg şi aprind o lumânare la mormântul lui. Privindu-i chipul, plec de fiecare dată mai înnobilat sufleteşte, mai puternic, mai încrezător în ziua de mâine.

Trecătorule, dacă paşii te poartă prin Cimitirul Central, pe aleea principală, te invit a zăbovi câteva minute la monumentul funerar din marmură albă al ing. Ion Ranete.

Cu siguranţă vei rămâne şi tu la fel de impresionat.

Acum, la 7 ani de la tercerea în nefiinţă, noi toţi, îl condamnăm la NEUITARE pe OMUL ing. Ion Ranete.

Odihnească-se în pace!

Remember,

Un prieten