După ce în ziua de vineri, 5 martie, Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” din Călăraşi a fost gazda artiștilor plastici locali și a membrilor grupului Omicron, evenimentele ce marchează Ziua Internațională a Femeii au continuat chiar în ziua de 8 Martie la Muzeul Dunării de Jos. Aici au fost expuse lucrări din patrimoniul muzeului semnate de artiști precum Val Gheorghiu, Bogdana Contraș, Niță Anghelescu, Dan Cristian Popescu, Liviu Suhar, Grigore Patrichi Smulți, Tudor Lorman, George Cătălin Petre, Romeliu Copilaș și Ovidiu Paștina.

„Continuăm astăzi seria manifestărilor dedicate femeilor și cum putea mai bine muzeul să marcheze acest moment decât printr-o expoziție? Împreună cu colegul Victor Grigore, ajutat și de Amelia, am scotocit depozitele muzeului și am descoperit că muzeul deține foarte multe lucrări ale unor pictori importanți, care au ca subiect femeia. Ne bucurăm că am putut să organizăm această expoziție! Sperăm ca expoziția noastră să vă bucure atât ochiul, cât și sufletul”, a rostit managerul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi, Valentin Parnic, în întâmpinarea celor prezenți.

Victor Grigore, conservator în cadrul Muzeului Dunării de Jos și artist plastic, a explicat în câteva cuvinte expoziția: „În expoziția de astăzi sunt expuse lucrări ale unor reprezentanți din trei mari centre universitare importante pentru arta plastică românească: din Cluj, din Iași și din București. Lucrările de artă acoperă o mare perioadă din istoria artei românești, cea mai veche lucrare este realizată în anul 1924 de Tudor Lorman, portretul mamei sale. Este o lucrare realizată în tehnica clar – obscur, o tehnică ce se realizează cu ajutorul contrastelor puternice dintre lumină și umbră sau lumină și întuneric. O altă perioadă din istoria artei românești cuprinsă în această expoziție este perioada de realism – socialism. Sunt lucrări care reprezintă oameni ai muncii, țărani muncind pe câmp. Iar a treia perioadă care este ilustrată în expoziția de astăzi, perioada de după Revoluție, din care am remarcat câteva lucrări ale unor artiști tineri, cum ar fi George Petre, care este printre noi astăzi, are o lucrare modernă de factură expresionistă sau lucrarea ‘De vorbă cu pasărea’ a Bogdanei Contraș, care este o lucrare încărcată de simboluri”.

Apoi criticul de artă Ana Amelia Dincă a intrat în detalii despre exponate și despre autorii acestora: „În această expoziție avem o lucrare a lui Corneliu Baba. Corneliu Baba este un creator de școală, este unul dintre marii profesori ai picturii românești, este un inegalabil pictor, care a reprezentat familia în câteva lucrări importante ale sale, iar desenul pe care îl avem în această expoziție, ‘Cosaș odihnindu-se’, are și un personaj feminin, astfel încât desenul său nu putea să lipsească din această expoziție. Numele lui Tudor Lorman este foarte important pentru Muzeul Dunării de Jos pentru că în patrimoniul său există o importantă colecție pe care cumnata pictorului a donat-o muzeului în anul 1972. A donat-o Muzeului Județean Ialomița, iar în 1981, când cele două județe s-au separat, acest patrimoniu cuprinzând lucrările lui Tudor Lorman au revenit Muzeului Dunării de Jos din Călărași. Știm despre el că s-a născut la Călărași, la vârsta de 9 ani a rămas fără tată, tatăl său fiind pescar, și s-a mutat cu mama sa la București. El a făcut o carieră impresionantă în lumea artistică a vremii lui, a contribuit la înființarea Uniunii Artiștilor Plastici din România, care purta o denumire conformă epocii totalitare în anii ‘50. Portretul mamei sale în tehnica clar-obscur și acest nud vorbesc despre tendințele sale sintetice, despre calitatea cromatică a lucrărilor sale, despre gândirea sa plastică care era una absolut excepțională. Bogdana Contraș este o artistă în plină afirmare, o artistă care a expus în sălile Muzeului Dunării de Jos Călărași și a donat această lucrare. Pictura este una poetică, este una feminină, apropiată de expresionism, dar fără a se îndepărta radical de un figurativ care vorbește despre sensibilitatea și darul ei de a se juca cu zona aceasta a cromaticii. Îi place foarte mult lumea vegetală, îi place să se autoreprezinte prin simbolurile în care aceasta se recunoaște. Romeliu Copilaș este unul dintre numele de forță ale acestei expoziții prin faptul că lucrarea este una de foarte bună calitate, cu toate că are o tendință în titlu proletcultistă, el a știut să eludeze acest drum astfel încât compoziția sa este una foarte frumoasă, foarte complexă. El a terminat Institutul de Arte Plastice ‘Nicolae Grigorescu’ din București. Face parte dintr-o generație de aur a picturii românești. Culorile sale sunt lirice, pictura sa este foarte poetică, iar lucrarea pe care o avem în expoziție este una care păstrează rigorile compoziționale. Liviu Suhar și-a finalizat studiile la Universitatea de Arte și Design din Cluj și ulterior a devenit profesor la Facultatea de Arte Plastice a Universității ‘George Enescu’ din Iași. Discursul său plastic a devenit unul metafizic. Liviu Suhar a reușit să creeze o lume aparte, este un artist cu o viziune personală, un foarte bun profesor și un nume de reținut al artelor plastice contemporane. Grigore Patrichi Smulți este foarte aproape de publicul călărășean. El a expus la Călărași, la Muzeul Dunării de Jos, și sculptură și grafică. Muzeul are o donație foarte importantă cuprinzând un număr mare de lucrări ale artistului. În spatele activității de sculptor nu poate lipsi această pregătire în zona desenului. Un artist pentru care legendele au fost întotdeauna punctul său forte. Un sculptor foarte profund care a scos în evidență frumusețea din sufletul uman. Dan Cristian Popescu, regretatul profesor de anatomie artistică al UNARTE București, care la vremea sa se numea Institutul Grigorescu, este un personaj complex, fascinant. El făcuse Facultatea de Medicină, dar ulterior, profesor fiind în cadrul Academiei de Arte, a practicat și pictura cu mare atenție. Faptul că era desenator foarte bun și un artist dedicat detaliului, lucrările sale sunt foarte sintetice, sunt foarte simple, el merge la detaliul acela care accentuează mai degrabă cromatica decât subiectul figurativ. Niță Anghelescu, întemeietorul Muzeului din Călărași – Ialomița, a fost nu numai un muzeograf pasionat, dar a fost și un pictor foarte bun. El a fost bursier al statului român la Paris și studiile sale de specialitate demonstrează faptul că vrea să facă o strălucită carieră și în zona aceasta a artelor plastice. Portretele pe care acesta le-a realizat, portretul mamei și portretul soției, sunt realizate în stiluri diferite. Lucrarea lui Ovidiu Paștină este mai apropiată de zona proletcultistă, dar nu înseamnă cu nu are calități estetice. Este o lucrare foarte echilibrată, de o armonie clasică, culorile sunt foarte rafinate, griurile nuanțate, astfel încât ponderea subiectului cu zona cromatică să aibă egalitate.

Dumitru Simionescu este un artist care a încercat în zona proletcultistă să păcălească presiunile epocii sale. În lucrarea din expoziție se orientează către zona de etnografie, către zona care ține de arhaism și personajele pe care le reprezintă în compoziția sa scot în evidență capacitățile sale de bun înțelegător al principiilor istoriei artei. Un artist care știe ce să facă cu o compoziție și știe că această relaxare a picturii între plin și gol poate să fie întotdeauna suplinită nu doar cu formă, ci și cu culoare. Floarea Țuțuianu este licențiată a Institutului Grigorescu, este grafician și se ocupă și de arta digitală. A fost grafician la editura Institutului Cultural Român și are în paralel o activitate literară. A scris și publicat şapte volume.

Carolina Iacob se îndreaptă către suprarealism, un fantastic care duce în lumea basmelor, are multe personaje feminine. Faptul că a studiat cu maestrul Alexandru Ciucurencu i-a dat un imbold în ceea ce privește dragostea pentru culoare”.

În final, artistul plastic George Cătălin Petre a vorbit despre propriile lucrări: „Eu sunt elev al profesorului Teodor Moraru, care a terminat un liceu de arhitectură. Dacă ne-am uita la lucrările lui, are în influență multe elemente de arhitectură. Cred că acest lucru ne-a influențat și pe noi ca studenți și în baza asta de lucrări avem o arhitectură în spate pe care reușim să punem culoarea și elementele aparent întâmplătoare”.