Ministerul Mediului a pus la dispoziția românilor un nou proiect prin care pot accesa fonduri pentru a-și eficientiza locuințele din punct de vedere energetic. Pe lângă sistemele de încălzire, iluminare și izolare termică, statul acordă sprijin și pentru sistemele de ventilație cu recuperare de căldură.

Aceste sisteme au luat amploare pe piață în ultima perioadă și datorită „trend-ului” caselor  pasive, dar și datorită eficienței – în adevăratul sens al cuvântului –  de care dau dovadă. Un astfel de aparat ales corect poate reduce costurile la întreținere cu până la 30%. Dar întrebările sunt: cum alegem corect un astfel de sistem și mai ales cum ne dăm seama că aparatul își face cu adevărat treaba, în standardele comunicate de producător?

În proiectul „Casa Eficientă Energetic”, autoritățile acordă fonduri pentru casele deja construite, fără fi luate în calcul și cele noi. Pentru aceste clădiri, cel mai des folosite sisteme de ventilație cu recuperare de căldură sunt cele de tip descentralizat, montate direct pe pereții exteriori ai casei. Avantajul unui astfel de sistem este în principal modalitatea ușoară de montare. Ne scapă de un nou șantier, nefiind nevoie decât de carotarea peretului, fără a se monta un traseu de tubulaturi, cum ar fi în cazul sistemelor care funcționează centralizat, cu un singur aparat prevăzut într-o incintă tehnică. Dar faptul că recuperatoarele descentralizate sunt cele mai folosite, nu înseamnă întotdeauna  că sunt și „cele mai bune” sau „cele mai eficiente”. Mai mult, pot însemna doar o cheltuială în plus, fără ca beneficarul să știe dacă își fac cu adevărat treaba.

Dincolo de faptul că sistemele descentralizate se montează fără tubulatură, aceste nu au prea multe beneficii care să facă diferența între o casă cu sau fără astfel de sisteme. De exemplu, nu sunt dotate cu by-pass de vară, care este obligatoriu conform certificatului Ecodesign 2018, cum este cazul sistemelor centralizate. Prin acest by-pass este asigurată o răcire mecanică în sezonul cald pe timp de noapte, atunci când temperatura din exterior este mai scăzută decât cea din interior.

O altă problemă pe care o putem întâmpina în cazul sistemului descentralizat este cea a zgomotului. Având în vedere că nu au tubulatură și se montează direct în peretele exterior, sistemele permit zgomotului stradal să intre în casă. În plus, doar un singur aparat montat într-o cameră nu rezolvă problema ventilației. Un astfel de dispozitiv nu are suficientă putere pentru a împinge aerul pe toată suprafața camerei. Practic el ventilează zonal, la maximum doi metri de locul în care e montat, astfel aerul proaspăt nu ajunge în întreaga incintă. De cele mai multe ori este nevoie de două aparate care să funcționeze în tandem pentru o cameră, având în vedere că trebuie creat un flux de aer care să se miște. Iar dacă la asta mai adăugăm și restul camerelor, atunci investiția devine destul de consistentă. De asemenea, fiindcă avem unități independente în fiecare cameră, eficiența energetică a incintei scade, ventilatoarele având un consum mai ridicat.

Totodată, poate apărea o problemă de reglare a debitului de aer între interior și exterior, mai ales când se deschid ușile, iar aerul rece de afară intră necontrolat în casă și anulează o parte din beneficiile unui sistem de ventilație, creându-se un dezechilibru.

Pe ansamblu, la o locuință de la bloc, sistemele de ventilație descentralizate, montate în pereți, sunt cele mai potrivite. Dar dacă vorbim despre o casă, atunci soluția cea mai adecvată și eficientă pe termen lung, este tot un sistem centralizat cu tubulatură, cu guri de ventilație în toate camerele, chiar dacă montajul presupune un disconfort. Dacă totuși se optează pentru sisteme descentralizate, la ce ar trebui să fim atenți pentru a nu ne păcăli?

 

Atenție la producătorii non-UE!

 

Beneficiarii unui sistem descentralizat de ventilație cu recuperare de căldură trebuie să fie atenți în primul rând la țara de proveniență a aparatelor. Pentru a evita surprizele neplăcute legate de eficența acestor aparate, este bine să ne orientăm  către sisteme produse în Uniunea Europeană, pentru că așa putem fi siguri că sunt conforme cu legislația în vigoare și au toate certificatele tehnice și energetice valabile. Uniunea Europeană este cea mai reglementată și evoluată piață din lume pe zona de ventilare și recuperare de căldură. În acest fel, un aparat produs în UE vine să întărească faptul că am făcut o alegere bună.

De exemplu, un certificat pe care trebui să îl luăm în considerare este European Ecodesign 2018. Este important ca unitatea aleasă să răspundă unor norme, care stabilesc valori-limită și impun respectarea unor măsurători exacte, precum consumul maxim de energie.

O altă normă europeană este nivelul de zgomot care trebuie să fie sub 40 dB în punctul maxim de funcționare  sau alerta pentru schimbare filtre. Ceea din urmă este, la fel, o caracteristică importantă, fiindcă de cele mai multe ori beneficiarii uită să schimbe filtrele și practic anulează aproape în întregime beneficiile unui sistem de ventilare cu recuperare de căldură.

Un alt indicator care atestă eficiența și la care trebuie să fim atenți este parametrul SEC (Specific Energy Consumption) care ține cont de următoarele elemente: pierderea de presiune pe circuitul de introducere și circuitul de extracție. Consumul ventilatoarelor în regimul nominal trebuie să țină cont de această pierdere, iar eficiența recuperatorului de caldură în regim de vară, care trebuie să fie peste 73%.

În funcție de acești parametrii, recuperatoarele se încadrează într-o anumită clasă energetică, de la D la A+. Trebuie menționat faptul că cele mai multe modele de recuperatoare de căldură descentralizate de pe piață, nu pot să îndeplinească normele de mai sus. În primul rând nu au by-pass de vară sau ventilatoarele sunt prea slabe. Mai mult, în urma unor teste realizate de specialiști pe anumite modele de astfel de recuperatoare  de pe piața din România s-a constatat că valorile menționate în fișa tehnică a aparatului nu corespund cu funcționarea reală. Spre exemplu, pentru modelul testat, se menționa în fișa tehnică un volum de aer asigurat de 150m³/h, iar în funcționarea la capacitatea maximă, respectivul aparat nu livra mai mult de 25m³/h. Testele au fost efectuate pe aparate care nu provin din Uniunea Europeană, în laboratoare acreditate din UE, dar și de specialiști de la Universitățile Tehnice din România.

În concluzie, în momentul în care ne decidem să ne instalăm un astfel de sistem trebuie să fim foarte atenți la producători, la fișele tehnice și la certificatele aparatului. De asemenea, beneficiarul ar trebui să solicite montatorului o garanție și testarea funcționării cu aparatură specializată, după instalare, pentru a vedea dacă parametrii din soluția tehnică (debitul de aer în primul rând și nivelul de zgomot) corespund cu realitatea. Pe lângă debit și zgomot trebuie testat și nivelul de recuperare, prin măsurarea temperaturii aerului la evacuare și la introducere.