Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului, în cadrul proiectului „Mari Personalităţi Călărăşene”, „Personalitatea lunii aprilie – Florin Vasilescu – matematician”.

Florin Vasilescu s-a născut la Călărași, la 3/15 aprilie 1897, ca fiu al profesorului de liceu de limba română Constantin Vasilescu. A urmat școala primară la Buzău, cursul inferior de liceu la „Unirea” din Focșani, iar cursul superior la Liceul „Petru si Pavel” din Ploiești.
În anul 1915, a intrat la Facultatea de Matematici a Universității din București. Ca licean, apoi ca student, a colaborat la „Gazeta matematică” unde a fost imediat remarcat.
A participat la războiul din 1916 – 1918 ca sublocotenent într-o companie de aerostație creată de misiunea generalului francez Berthelot. În 1918, Florin Vasilescu și-a trecut licența în matematici, la Universitatea din Iași. Demobilizat în mai 1918, el a funcționat pentru scurt timp la Iași ca asistent al profesoarei Vera Myller. Vasilescu și-a pregătit teza de
doctorat în matematici la Paris, la Sorbona. Între timp
a obținut o bursă și a trecut pe la universitățile germane pentru a studia noutățile din creația matematică germană. S-a reîntors la Paris, alege pentru doctorat una din cele mai interesante și moderne noutăți matematice pentru acel timp: funcțiile multiforme de variabile reale. Teza de doctorat în matematici o susține la 28 mai 1925, având ca titlu: „Essai sur les fonctions multiformes de variables reelles”, obținând din partea comisiei de examinare calificativul „tres honorables”. După susținerea doctoratului, Florin Vasilescu s-a întors în România, unde a fost numit asistent al profesorului Emil A. Pangrati.
În această calitate a funcționat până la data de 1 octombrie 1926, când a demisionat. În toamna anului 1926, a obținut o bursă de studii la Paris și apoi o bursă la Harvard (Statele Unite ale Americii). În vara anului 1930, Vasilescu s-a întors în țară și a fost numit profesor titular de geometrie superioară și diferențială la Facultatea de Șțiințe a Universității din Cernăuți.
Prima însărcinare în învățământul universitar francez a avut-o în calitate de conferențiar de matematici la Universitatea din Montpellier în anul 1937 și a fost titularizat în 1938, iar la 1 ianuarie a fost înaintat ca profesor fără catedră. De la Montpellier a trecut la Universitatea din Lille, unde a preluat catedra de mecanică rațională. Între anii 1943 și 1958 a funcționat ca profesor fără catedră la Facultatea de Științe a Universității din Rennes, ținând cursuri de mecanica
fluidelor, precum și un curs special de calcul simbolic.
În activitatea didactică, Florin Vasilescu a fost un conferențiar
plăcut. În afară de însărcinările didactice din România și Franța și conferințele ținute în perioada 1928 – 1930 în Statele Unite ale Americii, în palmaresul său sunt trecute
multe prelegeri la Paris și Geneva, tratând despre cercetări personale în domeniul mecanicii fluidelor, aplicații în fizica matematică.
În 1956, s-a îmbolnăvit de astenie, fiind spitalizat, apoi odihnindu-se câteva luni. A revenit în învățământ. În dimineața zilei de 15 octombrie 1958, în timp ce era în vizită la un prieten, a avut un acces cardiac, în urma căruia a decedat. A fost înmormântat la Vienne-le Chateau.
Opera de frunte în care, pe timpul său nu a avut rival șțiințific, este aceea realizată în domeniul teoriei potențialului.