Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului, în cadrul proiectului „Mari Personalităţi Călărăşene”, „Personalitatea lunii octombrie – Dragoş Protopopescu – anglist şi scriitor”.

 

Pe 18 octombrie 1892 s-a născut la Călărași anglistul şi scriitorul Dragoş Protopopescu (decedat 26 noiembrie 1948).

Efectuează studiile primare la Călăraşi, urmând apoi cursurile Liceului „Sfântul Sava”, din Bucureşti, absolvind, în anul 1915, Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti.

Format în mediul academic bucureştean, cu studii doctorale la Paris şi Londra, Protopopescu a stabilit legături profesionale cu mediul universitar în 1923, în calitate de conferenţiar la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cernăuţi, iar din 1925 ca titular la Catedra de Limba şi literatura engleză.

Doctorat la Paris (Sorbona), sub conducerea prof. Louis Cazamian (1924) cu teza „Un classique moderne – William Congreve, sa vie, son oeuvre”, publicată la Paris, în acelasi an. Director al Teatrului Național din Cernăuți (1926 – 1927).

Un an mai târziu, îşi anunţa plecarea la Londra, „fiindcă mi-am găsit suplinitor la catedră şi în chipul acesta pot evada pentru cel puțin opt – nouă luni”. În anii următori, din 1928 până în 1930, se afla încă la Londra unde „voi mai întârzia pe aici binişor – căci e, într-adevăr, singurul loc unde mă regăsesc”. Radicalizându-se treptat, filologul îşi va exprima pe parcurs susţinerea pentru Mişcarea Legionară. Numele său s-a aflat inclusiv pe listele legionarilor la alegerile din 1932, unde a candidat ca deputat de Botoşani. A fost întemniţat pentru propagandă legionară în 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, şi în 1938, odată cu suprimarea Mişcării.

După 1930, scrie mai ales proză. Primele sale volume („Iarmarocul metehnelor”, 1932; „Condamnații la castitate”, 1933) sunt încurajate de critică, după care interesul scade direct proporțional cu alunecarea spre extrema dreaptă a ideologiei scriitorului (a mai scris „Fortul 13”, 1936 și „Tigrii”, 1937). În paralel, desfășoară o susținută activitate de traducător din limba engleză (Shakespeare), colaborând (între 1929 și 1946) cu Teatrul Național din București.

Începutul anului 1937 îl găseşte pe Protopopescu la cârma publicaţiei „Buna Vestire” – pe care o va conduce până în 1938. Finanţat de Mihail Manoilescu, ziarul avea un pronunţat discurs de dreapta, susţinător al Gărzii, fără a fi încă organul oficial.

Rezultatul alegerilor, urmate apoi de instaurarea dictaturii regale, uciderea lui Codreanu şi dizolvarea Mişcării Legionare au determinat ieşirea lui Protopopescu din scena propagandei politice.

A fost închis în mai 1938 pentru activitate legionară, suspendat timp de doi ani din activitatea didactică începând cu 10 iulie 1938, sub acuzaţia de „Încălcare a legii pentru apărarea ordinii de stat”.

Evoluţia evenimentelor a făcut însă ca Protopopescu să nu mai activeze multă vreme la Cernăuţi, căci după cedările teritoriale din 1940 a fost nevoit să se transfere la Universitatea din Bucureşti.

După schimbarea de regim, trecutul legionar l-a urmărit, iar epurările succesive şi umilinţele l-au răpus. Arestat în anul 1948 de brutele securității comuniste pe şoseaua Kiseleff din Bucureşti, Dragoș Protopopescu încearcă să se sinucidă tăindu-și arterele de la mâna stângă cu o lamă pe care o avea permanent asupra lui. Expediat sub pază la spital, se vindecă. Este torturat în chip sălbatic. Ridicat apoi de agenții securității comuniste, „în momentul în care ascensorul trecea prin dreptul plafonului unuia dintre etaje, și-a băgat capul sub plafon și a fost decapitat”.