Că 2020 este un an aparte știm deja din primăvară. Toate domeniile au fost afectate și era inevitabil ca și învățământul să aibă de suferit, și nu doar o dată. Noul an școlar începe după ce precedentul s-a sfârșit online, cu o prezență mai mică a elevilor la cursuri, în special în mediul rural, și, foarte probabil, cu o bună parte din materie ce nu a apucat să fie predată de către profesori sau însușită de către elevi. Învățatul online nu este în sine deloc un lucru rău, dar România pare să fi rămas mult în urmă la acest capitol, la fel ca la multe altele.

Iată că luna septembrie vine cu un set de reguli pentru ca cei mici să poată începe școala fiind prezenți fizic în clase. Nu toți. Autoritățile au elaborat trei scenarii conform cărora elevii vor fi prezenți în școli fizic în funcție de situația epidemiologică din localitatea în care învață. Adică șansele ca toți elevii să primească un act educațional uniform la nivelul întregii țări depinde de numărul de îmbolnăviri cu coronavirus din orașul sau comuna respectivă. Mai depinde și de condițiile din școli și de resursele materiale ale instituției de învățământ și ale părinților, dar acestea nu sunt lucruri noi.

Elevii de azi vor trebui să poarte mască pe parcursul orelor de studiu, vor sta în bănci delimitate de plexiglas și nu vor avea voie să reacționeze unii cu alții în timpul pauzelor dacă fac parte din clase diferite. De asemenea, accesul părinților în unitățile de învățământ nu va fi permis decât cu aprobarea conducerii. Nu cred că putem ști încă dacă în bine sau în rău, dar cu siguranță noile reguli vor schimba modul în care elevii și părinții percep școala, mai ales dacă acestea vor trebui aplicate pe termen lung. În ceea ce privește performanța în educație, nu mă aștept să se modifice prea mult doar din acest motiv. Aceasta va păstra același trend, bun pe alocuri, unde mai pot fi aduse unele modificări pentru a o face și mai bună, și slabă în multe alte locuri, unde doar o minune îi mai poate salva pe cei mici de la o soartă crudă, românească.