Sfântul Ilie, sărbătorit pe 20 iulie, este cunoscut din Scriptură că cel ce a legat ploile trei ani și șase luni; a înmulțit făina și untdelemnul văduvei din Sarepta Sidonului, l-a înviat pe fiul acesteia; a fost hrănit de corbi în pustiu; a înlăturat cultul zeului sirian Baal și a fost ridicat la cer într-un car de foc.

 

 

Sfântul Ilie – stăpânul fulgerelor și al ploilor

 

 

În credința populară se spune că Sfântul Ilie a fost un om de treabă, dar iute la mânie. Diavolul știind că acesta se mânie ușor, l-a făcut să-și omoare părinții. Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Astfel, Sfântul Ilie primește de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer și un bici de foc cu care fulgeră, că să-i omoare pe diavoli. Așa se face că atunci când fulgeră și tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol. Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roțile carului au zimți și, mergând, sparg cerul și aduc ploaia. Diavolii, ca să scape de biciul Sfântului Ilie, se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streașină caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpurile unor animale. În vreme de furtună oamenii aprind tămâie în casă, ca nu cumva să fie fulgeraţi și ei din cauza prezenței vreunui diavol.

Sfântul Ilie mergea atât de tare cu carul prin cer, încât cutremură și tronul lui Dumnezeu. Pentru a mai potoli mânia Sfântului Ilie, Dumnezeu i-a luat puterea dintr-o mâna și dintr-un picior.

 

De Sfântul Ilie, fetele cunoșteau cu cine se vor mărita

 

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă și se tăvăleau prin cultură. Dacă noaptea visau cânepă verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri. În cazul în care visau cânepă uscată, în popor se spunea că vor avea parte de soți bătrâni.

 

Plantele de leac erau culese în ziua cinstirii Sfântului Ilie

 

În dimineață zilei în care era cinstit Sfântul Ilie, oamenii culegeau plante de leac, în special busuiocul. Această plantă era dusă la biserica, binecuvântată și arsă. Cenușă rezultată era folosită în scopuri terapeutice, mai ales atunci când copiii lor făceau bube în gură.

 

Nu era voie să se consume mere până la Sfântul Ilie

 

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nu se îngăduia că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină. În ziua Sfântului Ilie, femeile chemau copiii străini sub un măr, îl scuturau și dădeau de pomană mere. Se credea că așa se vor veseli morții.

 

Sfântul Ilie – patronul apicultorilor

 

În această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați, îmbrăcăți în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil. Retezatul nu se făcea dacă sărbătoarea cădea luni, miercuri, vineri sau duminică. După recoltarea mierii, erau invitați vecinii să guste din mierea cea nouă și să bea țuică îndulcită cu miere. Era nevoie de mare atenție, ca printre cei chemați să nu fie cineva care știe să facă vrăji. Dacă erau prezente la această masă festivă astfel de persoane, apicultorii erau lipsiți de belșug. (sursa: www.crestinortodox.ro)