Asociaţiile „Farul Ospitalier Constanța” şi „Smart Kids – United for perfection”, Biblioteca Judeţeană „Alexandru Odobescu” şi Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie Călăraşi au organizat, în data de 18 aprilie 2019, un eveniment deosebit. Astfel, a avut loc vernisajul expoziţiei de sculptură în lemn a artistului constănţean Gabriel Lungu, intitulată „Sfârşitul eternităţii”. Expoziţia a fost însoţită de prezentarea romanului „Şapte sute şaptezeci” a autorului Bogdan Boeru. De la eveniment nu au lipsit reprezentanţii instituţiilor anterior menţionate şi nici călărăşenii pasionaţi de artă şi cultură.

 

Expoziţia de sculptură „Sfârşitul eternităţii” este deschisă până la data de 25 aprilie 2019, în holul Consiliului Judeţean Călăraşi. Artistul Gabriel Lungu a mulţumit celor prezenţi că au venit într-un număr mare pentru a viziona exponatele. Potrivit membrei Cenaclului Literar-Artistic „Phoenix” Călăraşi, Rodica Iacob, artistul constănţean se sprijină în arta sa pe unele tendinţe ale secolului al XX-lea, fiind influenţat în special de formele expresionst abstracte ale lui Constantin Brâncuşi. Acesta s-a refugiat în artă, după ce un eveniment neplăcut i-a marcat existenţa, şi a găsit suportul necesar pentru a da sens vieţii sale. Scriitorul Bogdan Boeru a spus despre lemn următoarele: „Înţelepciunea populară l-a numit oglinda cerului şi aceasta nu este puţin lucru. Altminteri, cei bătrâni nu şi-ar fi făcut din el troiţe şi porţi”.

„În cadrul expoziţiei ‘Sfârşitul eternităţii’, sculptorul desfiinţează timpul prin lucrările sale. ‘Blocaj atempora’, ‘Podarul veacurilor’, ‘Conexiuni – viitorii strămoşi’, sunt doar câteva din lucrările care oglindesc concepţia sa despre relaţia fiinţei cu divinitatea, într-o lume din ce în ce mai distorsionată valoric, în condiţiile dispariţiei unor repere fundamentale, a precizat Rodica Iacob. Despre romanul „Şapte sute şaptezeci”, autorul Bogdan Boeru a afirmat: „Am încercat să ofer o altă perspectivă asupra lui Publius Ovidius Naso, o perspectivă, zic eu, nouă, modernă şi cumva motivată de faptul că suntem tentaţi să ne raportăm la nişte valori, simboluri universal valabile, şi să considerăm că ele sunt împământenite acolo şi că absolut nimic nu le poate clinti. Constănţean fiind, îmi este foarte uşor să mă raportez la Ovidius. Noi îl avem în Constanţa, este statuia lui, suntem conştienţi că Ovidius este o valoare universală, el nu aparţine doar Italiei prin naştere şi României prin moarte. Am încercat să ofer un altfel de Ovidius. Poate în felul acesta reuşesc să prezint  interesul faţă de clasici. Există acea tendinţă de revizitare, revalorificare a operelor clasicilor sau a clasicilor în sine ca personaje. Cred că este o soluţie de a-i aduce în contemporanitate şi de a acorda imaginea şi opera cu aşteptările publicului de azi”.