În data de 28 iulie 1906, profesorul dr. Nicolae Minovici a pus bazele Societăţii de Salvare din București. Sub deviza „Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!”, sub directa îndrumare a dr. Minovici, și-a început activitatea primul echipaj, format din vizitiu și sergent de oraș, utilizând o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situate pe cheiul Dâmboviței.

În anul 1907, prof. dr. Minovici a solicitat şi pus în aplicare pregătirea practică în salvare a studenților din anii terminali ai Facultății de Medicină. Salvarea funcționează regulat, România devenind al treilea stat din Europa, după Olanda și Austria, cu un serviciu de acest fel.

În 1908, echipajul ambulanţei este format din medici interni şi sanitari putând fi apelat, contra cost, la un număr de telefon propriu: 31333.

În anul 1912, primele ambulante de tip auto sunt aduse în București, direct de la Paris, acesta fiind un moment marcant în istoria salvării.

În 1913, se centralizează toate posturile de salvare de pe teritoriul orașului. Postul central  funcționa într-o clădire modesta de pe strada Grigorescu nr. 2. Primăria Oraşului Timișoara donează Salvării două automobile sanitare, marca Lloyd şi Daimler.

În această perioadă, în marile orașe (Viena, Frankfurt, Amsterdam etc.) au loc congrese de salvare, unde se începe introducerea standardelor de lucru.

În anul 1916, o parte a ambulanţei părăsește Bucureștiul îndreptându-se spre Iaşi, unde medicii de pe ambulanţă au organizat şi combătut epidemia de tifos care s-a abătut asupra ţării noastre.

În 1924, Direcția Generală a Poştelor aprobă gratuitatea convorbirilor telefonice către salvare în România.

În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici teoretizează pentru prima oară în lume „împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.

În 1943, în localul salvării din București se înființează Spitalul de Urgenţă. Apare astfel primul sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă.

În anul 1948, are loc naționalizarea, din societate de salvare devine Stația de Salvare a Municipiului București.

În 1956, apare pentru prima oară programul ordonat pe echipe şi ture de 12 ore, înlocuind liberul arbitru în modul de efectuare a numărului de ore de muncă lunar. Apare primul număr scurt de apel pentru urgențe 06.

În anul 1981, în București s-a introdus o centrală telefonică semiautomată cu 40 de circuite directe, legate la principalele unități sanitare şi la organele de sprijin ale activității (apărarea civilă, primărie, poliţie, pompieri etc.).

În 1989, se înființează Stația de Calcul a Serviciului de Ambulanță al Municipiului București şi se dotează cu un calculator Independent 102 F. Se încheie un contract, între SAMB şi ITC, pentru realizarea unui sistem informatic de automatizare a activității Dispeceratului SAMB.

În anul 1992, are loc înființarea în cadrul Serviciului de Ambulanță al Municipiului București, a primei Școli de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgentă din România. În județul Călărași, până în anul 1995, salvarea funcționa ca o secție a spitalului județean, având puncte de lucru în Călărași, Oltenița, Budești, Lehliu Gară, Fundulea şi Mânăstirea. Activitatea specifică se desfășura cu medici, asistenți medicali și conducători auto, utilizând autospeciale TV și Dacia.

În 1995, prin  Hotărârea Guvernului României nr. 174/1995 se înființează Serviciile Județene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului București, unităţi cu personalitate juridică, cu organigramă proprie, aflate în subordinea Ministerului Sănătății Publice, prin Direcţiile Județene de Sănătate Publică. Noile structuri județene au în componență o Stație Centrală în reședința de județ și mai multe substații, în funcție de necesități. Accesarea serviciilor de urgență se realiza cu ajutorul numărului de apel gratuit 961.

Înființarea serviciilor de ambulanță județene, la nivel național, a fost doar primul pas, acesta fiind urmat de măsuri, menite a dezvolta continuu și de a alinia acest sistem la standardele internaționale. Au fost organizate pentru prima data echipaje de urgenta formate din medic, asistent medical, conducător autosanitară. A început îmbunătățirea parcului de autosanitare, vechile autospeciale fiind înlocuite treptat cu unele noi. A început formarea profesională și a personalului din aceste servicii, apărând primele programe de atestate în urgențe medico-chirurgicale, adresate medicilor care desfășurau activitate în serviciile de ambulanță. Acestea erau organizate și desfășurate în clinicile universitare și aveau o durată de şase luni. A fost derulat un program multianual de pregătire și reabilitare a sistemului, printr-un parteneriat dintre Guvernul României și Guvernul Elvețian (programul REMSSy), la aceste cursuri participând atât personal medical superior (medici) cât și personal medical mediu (asistenți medicali).

În anul 2001, începe dotarea cu ambulanţe moderne, echipate, tip. A.R.T.I. şi A.U.R. printr-un program al Băncii Mondiale.

În perioada 2003 – 2005, în România este introdus la nivel național sistemul de apel unic de urgență 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de agenții de intervenție (ambulanță, pompieri, poliție, jandarmi etc.).

În anii 2006 şi 2007, începe trecerea la sistemul integrat care există în ziua de azi. A fost elaborată legislația specifică primară (Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății) și legislația subsecventă acesteia (ordine de ministru ce reglementează activitatea specifică de urgență și transport sanitar). A fost standardizată componența echipajelor de intervenție în presiptal. Au fost elaborate standarde privind competențele profesionale ale membrilor echipajelor. Au fost standardizate autosanitarele și echipamentele medicale specifice din dotarea acestora (standardul CEN 1789:2007): tip C (C1 si C2), tip B (B1 si B2), tip A (A1 si A2) și ACD. A fost demarat un program multianual de reînnoire a parcului de auto, fiind achiziționate de Ministerul Sănătății autosanitare noi, marca Mercedes, Volkswagen, Fiat și Ford.

În 2010, se constituie primul Serviciu de Ambulanţă Metropolitan București – Ilfov, prin fuzionarea şi reorganizarea S.A.M.B., S.A.J. Ilfov şi a Stației Centrale de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Medicală a Ministerului Sănătății.

În anul 2012, începe înființarea la nivel național a dispeceratelor integrate ISU – SAJ și demararea managementului integrat al situațiilor de urgență (în Călărași acesta funcționează în incinta ISU Călărași).

În 2013, serviciile de ambulanță județene trec în subordinea directă a Ministerului Sănătății, fiind declarate unități strategice, verigi ale sistemului integrat public de urgență.

În anul 2014, serviciile de ambulanță intră în coordonarea operativă a Departamentului pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Interne.

În 2018, demarează un nou program multianual de reînnoire a parcului de auto, cu finanțare nerambursabilă din bugetul Uniunii Europene, fiind achiziționate de Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență autosanitare noi de tip A, B și C cu tracțiune 4×4 marca Volkswagen sau 4×2 marca Renault.